Mesaj către părinţii Mihaelei Popa

Stimată doamnă, stimate domn,

Nu vă cunosc şi nu m-aş fi gândit niciodată să vă trimit un mesaj dacă însăşi fiica dvs. nu ar fi considerat de cuviinţă ca opiniile dumneavoastră să ajungă, prin intermediul blogului său, în spaţiul public. Probabil că dna Popa, ocupată fiind cu politica la cel mai înalt nivel, nu a avut timp să vă explice foarte multe lucruri în legătură cu gala „Zece pentru România”, ediţia regională pe Moldova, gală care, spune dumneaei, v-a plăcut.

Desigur, când e vorba de gusturi, nu avem a comenta. Fiecare om apreciază după propriile standarde. Există oameni care iubesc concertele de muzică simfonică, dar şi oameni care apreciază spectacolele de bâlci. Deci nu gusturile dumneavoastră în materie de spectacole de televiziune le discutăm aici şi nici dacă,

Şuşanelele regelui Midas de Bahlui

Pentru început, trebuie să recunosc faptul că am ezitat mult înainte de a decide să scriu ceva despre Gala Zece pentru România, ediţia regională pe Moldova. Chiar nu voiam să caut cu orice preţ nod în papură. Însă, pe măsură ce momentele penibile s-au adunat şi tot mai multe dedesubturi ale galei au ieşit la iveală, pur şi simplu n-am mai putut să mă abţin.

Îmi pare sincer rău pentru unii dintre oamenii de la Realitatea TV, cei care nu se văd pe sticlă, şi care aseară, în momentele în care eu mă uitam şi mă minunam de ceea ce vedeam, sigur stăteau în spatele scenei smulgându-şi părul din cap. Îmi pare rău şi de artiştii veritabili sau de alte personalităţi care au crezut că vin la un spectacol de elită şi s-au trezit la cu totul altceva.

Senzaţia generală a fost de eveniment încropit în grabă sau schimbat în ultimul moment. Totul a mers rău: erorile tehnice au curs gârlă, prezentatorii s-au încurcat de mai multe ori şi arătau mai fâstâciţi decât la oricare alt eveniment la care i-am mai văzut, iar publicul părea, în unele momente, încremenit de jenă (singurii mai entuziaşti dintre spectatori păreau, în mod ciudat, doar cei cercetaţi de DNA, arătaţi suspect de des în prim-planurile din sală).

Nominalizaţii la diferitele categorii au fost prezentaţi pe nişte cartoane ce păreau făcute cu două minute înainte de intrarea în emisie, întrucât arătau neprofesionist şi erau prost încadrate (când erau mai multe nume, ultimul nici nu apărea, din cauza crawler-ului care îl acoperea). Organizatorii au dat dovadă de lacune serioase în cultura generală, nominalizând şi premiind persoane din judeţul Buzău, ca şi când acesta ar fi în Moldova. Au fost probleme cu plasmele şi cu sunetul. Au fost momente în care Melania Medeleanu, Mihai Tatulici şi Florin Piersic nu se sincronizau deloc şi senzaţia era fie că nu cunosc desfăşurătorul, fie că li se spun lucruri contradictorii în cască. Când au fost mai mulţi premiaţi, fetele care îi ajutau pe prezentatori la distribuirea trofeelor nu-i recunoşteau pe invitaţi şi nu ştiau cui să dea diplomele.

Dar, din punctul meu de vedere, momentul cel mai neinspirat a fost cel al premierii lui Gheorghe Nichita pentru Palas (proiect declarat ilegal de două instanţe judecătoreşti, prin decizii definitive şi irevocabile), spre stupoarea chiar a unora dintre spectatori. Sincer, mă aşteptam ca Mihai Tatulici să gândească lăutăreşte şi să-i ofere un premiu celui care a plătit „muzica” (deşi banii erau ai tuturor ieşenilor, nu din buzunarul primarului). Dar chiar să nu găsească alt pretext pentru premiu decât controversatul proiect, iar Florin Piersic să citească „Palas înseamnă Gheorghe Nichita”, recunosc că nu m-am aşteptat. Asta dacă nu cumva Tatulici are un ciudat şi pervers simţ al umorului, fiindcă altfel nu pot să-mi explic de ce un om normal la cap ar fi vorbit de funie în casa spânzuratului. Legat de acelaşi episod, o scenă care nu a apărut pe sticlă a fost

"Extemporal la democratie", 4.11.2011: Situatia exploziva de la PDL Iasi

UPDATE: Puteti urmari emisiunea integral pe site-ul Tele M, aici.

Daca doriti doar sa cititi principalele declaratii facute de invitati, gasiti extrase pe diverse alte site-uri:

- jurnalvirtual.ro: Petru Movilă: Nu voi demisiona, am câştigat nişte alegeri

- jurnalvirtual.ro: Marius Spînu: Sper ca luni să se ia o decizie în BPN în cazul PDL Iaşi. Cristina Dobre: Îi invit pe toţi parlamentarii în weekend, la o cafea, să stabilim ce avem de făcut. Inclusiv pe Movilă

- newsiasi.ro: S-au scos "cutitele" pe masa in PDL Iasi. Movila: "Nu demisionez, pentru ca am cistigat alegerile". Ce ii reproseaza parlamentarii

- Ora de Iasi: MEANDRELE PDL IAŞI. Movilă se revoltă: „Nu voi demisiona de la şefie, am câştigat nişte alegeri!“

- Ora de Iasi: Spînu sugerează: Movilă pentru noi, Tăriceanu doi. A vrut să-şi dea demisia şi s-a răzgândit

Subiectul "Extemporalului la democratie" din seara aceasta (Tele M, ora 19:00) este posibila inlocuire a deputatului Petru Movila din functia de presedinte al PDL Iasi, functie pe care a obtinut-o in urma alegerilor interne, din data de 25 septembrie a.c.

Invitati in platoul emisiunii vor fi deputatii Cristina Dobre si Marius Spînu, iar Petru Movila isi va spune punctul de vedere prin telefon.

Mentionez ca astazi era asteptat la Iasi Gheorghe Flutur, iar jurnalistii se asteptau ca acesta sa aiba o intalnire in cadrul partidului si, eventual, sa transeze situatia conducerii PDL Iasi. Din informatiile pe care le am pana la aceasta ora, Gheorghe Flutur a contramandat cu totul vizita la Iasi, urmand sa nu mai participe nici macar la aniversarea de 20 ani a TVR Iasi, eveniment la care era asteptat in aceasta seara.

Ion Iliescu: Dacă-i dreapta, ioc unire

Într-un interviu acordat Jurnalului de Chișinău și reprodus integral pe blogul personal, Ion Iliescu a inventariat cauzele pentru care nu s-a făcut unirea dintre România și Moldova. Deși vorbește despre o problemă sensibilă, fostul președinte nu se poate abține să nu strecoare o ”șopârlă” ideologică.

Printre cauzele care au făcut imposibilă unirea la începutul anilor ’90, Ion Iliescu a identificat un vinovat abscons:

”Omul din umbră”, lider al PDL Iași

După o lungă perioadă în care n-a scris pe blog, Mihaela Popa revine, și nu oricum. În finalul postării sale, Schimbarea la Față pentru PDL Iași ar putea avea loc din 24 septembrie, liderul interimar al PDL Iași spune:

”[...] am răspunsul la ceea ce înseamnă cu adevărat o echipă în politică: oameni care știu să înalțe alți oameni. Menirea mea ca lider, chiar și interimar, este să-i găsesc pe acești oameni. Ei există, numai că preferă de multe ori să stea în umbră. Am în minte un asemenea om, care ar putea fi liderul PDL Iași din 24 septembrie... important e să accepte și să fie acceptat. Eu îi voi fi alături!”. (Update 16:49: Mihaela Popa a făcut o modificare în textul inițial. ”Eu îi voi fi alături” a devenit ”În calitate de vicepreședinte PDL la nivel național, eu îi voi fi alături!”)

De aici se înțelege cel puțin un lucru:

Sloganul partidelor la locale: Vom fi iarăși ce am fost și .. cam atât

Astăzi Mediafax a publicat o listă cu scorurile pe care le-ar avea, în sondajele PSD, posibilii candidați ai USL, respectiv PDL și UNPR. Concluzia este una extrem de îngrijorătoare pentru USL: aproape peste tot unde arcul guvernamental are primari sau președinți de consilii județene în funcție, aceștia și-ar păstra pozițiile. Ba încă situația în unele județe s-ar putea să fie și mai dificilă pentru USL decât apare în cifrele furnizate de Mediafax, și nu spun aceasta doar din considerente teoretice, pentru că mă gândesc că e vorba de rezultate obținute din sondaje comandate de una dintre părțile interesate, ci pentru că știu sigur (și nu e o figură de stil, când spun ”sigur”, chiar înseamnă ”sigur”) că, într-unul din cazuri, datele nu corespund realității, în sensul că diferența dintre candidatul PDL și cel al USL, în favoarea primului, este mult mai mare decât apare în articol. Pot să mă întreb dacă nu cumva și în alte cazuri rezultatele sunt puțin ”îndulcite”, nu?

Deși USL se laudă cu procentaje uriașe pe votul politic, realitatea electorală pare să conducă spre ideea menținerii statu-quo-ului în ceea ce privește funcțiile cele mai importante din județe. Până acum, ori de câte ori cineva încerca să avertizeze, chiar și amical, vreun șef sau șefuleț din USL că viața reală e cu totul altfel decât cea care se vede la Antena 3 și că alegerile locale nu vor fi chiar un galop de sănătate pentru USL, reacția era una de țâfnă și acuzații de atitudine părtinitoare. Dacă vreun analist îndrăznea să spună că

Ce știm deja din sondajul CCSB la Iași, fără să cunoaștem rezultatele

Se discută mult zilele acestea despre sondajele USL pentru desemnarea candidaților la alegerile locale. La Iași, PC nu a avut, se pare, încredere în partenerii de coaliție, hotărând să facă un sondaj propriu, separat de cel al ACD, și care a fost realizat de CCSB (firmă la care, dacă mai sunt unii care nu știu, 66% din acțiuni sunt deținute de Camelia Voiculescu, fiica lui Dan Voiculescu, restul fiind ale lui Mihai Motoc și Mirel Palada).

Despre rezultatele sondajelor nu se știe mare lucru până acum: unii susțin că Gheorghe Nichita conduce fără probleme la intenția de vot pentru primărie, alții – că Tudor Ciuhodaru i-ar sufla în ceafă dlui Nichita sau chiar că l-ar fi și depășit. Pe de altă parte, o serie de atacuri la adresa lui Dumitru Oprea, venite în ultima vreme, sugerează că și actualul senator PDL ar sta binișor în sondajele făcute de USL pentru funcția de primar, căci nu-i nimeni așa de prost să atace un candidat fără nicio șansă.

Însă miza acestor sondaje e prea mare ca să nu bănuim că se încearcă și dezinformări la greu. De aceea mă voi feri să speculez prea mult pe marginea cifrelor care „răsuflă” dinspre partide. Pot, însă, comenta unele lucruri pe care le cunosc, așa cum ar fi modul de realizare a sondajului CCSB.

Din surse credibile, vă pot spune că sondajul CCSB s-a făcut prin metoda CATI (computer assisted telephone interview), deci prin

Fotojurnal: Iași, 6.07.2011

Povestea zilei
Audiențe la Primărie: pliantul, bilet de transport cu duba
(Sursa: TeleM)
1.















2.















3.















4.















Comunicare în Consiliul Județean Iași
(Sursa: TeleM)





























”Lași”, mândria Europei
(Sursa: TeleM)

Chișinău: the final frontier

Update: după o noapte cu răsturnări spectaculoase, Dorin Chirtoacă a recâștigat primăria Chișinăului. Vezi la finalul textului evoluția pe ore a scorului!

Tocmai s-a încheiat procesul de vot din Republica Moldova. Cea mai importantă bătălie este cea din Chișinău, între liberalul Dorin Chirtoacă și comunistul Igor Dodon.

Campania din turul al doilea a fost dură, cu dezvăluiri șocante. Un document pe care Dodon l-a adus drept dovadă că primarul Chirtoacă ar fi folosit o firmă românească pe post de intermediar în achiziția de troleibuze a fost identificat de Chirtoacă drept o falsificare a Monitorului Oficial al României.

De asemenea, liberalii au scos la iveală faptul că unul dintre consilierii locali comuniști, ales acum două săptămâni pe lista lui Dodon, a fost condamnat în 1988 pentru că a violat și ucis o fetiță de 12 ani,

Blestemul pasajului. Operațiunea Tulumba

Update 20 iunie, ora 16:00: Veste bună! A dispărut furtunul. Sper că și apa :).

Știm cu toții că pasajul de la Hala Centrală a înghițit milioane de Euro, pentru proiectare și realizare. Cu toate suplimentările de buget și amânările consecutive ale termenului de finalizare, problemele continuă să apară și, din câte se pare, nu e vorba doar de ruinele găsite sau de faptul că hidroizolația esplanadei a cedat și trebuie refăcută.

În 2009, primarul admitea că există o problemă legată de pânza de apă freatică: ”Ar trebui să continue mai în profunzime cu săpăturile, dar este imposibil. Pânza freatică este prea sus. Acum, caută o soluție tehnică pentru a duce pânza mai jos, altfel pasajul va fi în pericol de a fi inundat. Dacă rezolvă această problemă, lucrările vor avansa foarte repede”, spunea Gheorghe Nichita.

Așadar, în 2009 se căutau soluţii tehnice pentru coborârea nivelului pânzei freatice cu 2,5 metri. Cum lucrările au continuat, cum ni se tot promite finalizarea și ni se dau tot felul de detalii despre cum va arăta pasajul (până și despre tipul de pardoseli care vor exista), orice om normal înțelege că s-au găsit soluțiile tehnice care se căutau acum doi ani. Așa să fie oare?

Cum sunt curioasă din fire, am descoperit o poveste care ridică, totuși, mari semne de întrebare.



















Observând că din șantier iese, de ceva vreme, un furtun pus în dreptul gurii de canal

Cum se pregătesc candidații USL pentru sondajul cel mare

Cei care vor cu adevărat să iasă primii în sondaje (și nu sunt doar mâini moarte, nominalizate ca să nu încurce înțelegerile) trag tare, chiar și pe ultima sută de metri. Se știe deja că unii împart pliante, alții s-au apucat cu sârg de ținut audiențe, iar azi am mai aflat și altă metodă utilizată.

M-a sunat o cunoștință veche, de obicei nu foarte interesată de politică, și cu care nu mai vorbisem de mult timp. Printre altele, îmi spune la un moment dat:

”Hai să-ți spun ceva care s-ar putea să te intereseze! Știi cu ce se ocupă Florin Constantinescu?”

Zic: ”Păi, cu ce să se ocupe? E senator, dacă te referi la persoana la care cred eu”.

”Nu-nu, lasă asta”, îmi răspunde amica. ”Stai să vezi ce mi s-a întâmplat. Mă sună cineva pe telefonul fix și văd pe Caller ID un număr 077...........,

Cronică TV: Săritura în bordură, sport național

Ați auzit vreodată expresia ”a sări ca râma-n bordură”?
Poate nu ați auzit-o și nici nu gustați argoul, dar să știți că, dacă nu v-ați uitat ieri la emisiunea Danei Grecu de pe Antena 3, ați ratat un excelent studiu de caz privind săritura ca râma-n bordură.

Personajul principal a fost deputatul PSD Nicolae Bănicioiu, care n-a auzit, se pare, proverbul ”dacă tăceai, filosof rămâneai”. Domnia sa n-a putut, cu niciun chip, să tacă, iar un porumbel zglobiu a ieșit mintenaș din distinsa gură de tânără speranță social-democrată, așa cum îi spun mulți. Problema nu e că Dl Bănicioiu a făcut o greșeală. Greșeli, confuzii și chiar gafe facem cu toții, dar când perseverezi în greșeală, te ambiționezi și te umfli in pene pe un post național, contrazicându-i pe alții, parcă ne duce gândul la un alt proverb, cel care se bazează pe rima ”destul” – ”fudul”.

Concret, ieri seară se discuta la Antena 3 despre regionalizare. Pe lângă invitații din platou, la emisiune au participat, în direct din Brașov și din Iași, președinții de consilii județene Aristotel Căncescu și Constantin Simirad. Și chiar de la conu’ Costică i s-a tras lui Nicolae Bănicioiu.

Tov. Vițăvercea câștigă primăria?

Update 7 iunie, 00:58: Comuniștii au câștigat primul loc la alegerile pentru Consiliul Municipal din Chișinău, dar pentru primar va exista un al doilea tur. Fiind poziționat al doilea (deși incumbent) și comparativ cu ce ieșise la exit-poll, Dorin Chirtoacă a avut o înfrângere. Totuși, față de dezastrul ce se arăta în cursul zilei de ieri, când părea să nu mai existe o a doua șansă, și având în vedere recuperarea semnificativă de pe ultima sută de metri, rezultatul lui Chirtoacă pare aproape o victorie.
__________________________________________

Astăzi m-am convins: comunismul e contraindicat la sociologie ca sifilisul la sistemul nervos, ca să-l parafrazez pe Țuțea.

Vasile Dâncu a fost ”răzbunat”: exit-poll-ul din Republica Moldova, realizat de patru instituţii (CBS AXA, Institutul de Politici Publice, Institutul European de Studii Politice şi ADEPT) a dat-o-n bară grandios, la fel de tare ca IRES-ul lui Dâncu, în noiembrie 2010. Concret, anul trecut exit-poll-ul IRES a prezis victoria PLDM cu o diferență de 8,9% în fața comuniștilor (PLDM: 34,6%, PCRM: 25,7%). În realitate, diferența dintre partidele situate în frunte a fost oarecum apropiată de cea prognozată (9,9%), numai că viceversa: PLDM – 29,4%, PCRM – 39,3%.

Aseară, exit-poll-ul comandat de PublikaTV estima victoria fără emoții a lui Dorin Chirtoacă, la o diferență de 12,2 puncte procentuale: Dorin Chirtoacă (Partidul Liberal) – 53,1%, Igor Dodon (Partidul Comuniştilor din Republica Moldova) - 40,9%. În seara aceasta, după numărarea unei părți importante din voturi (82,67%), ”șoc și groază”: diferența e de 8,71%, dar, din nou, viceversa: Dorin Chirtoacă – 43,45%, Igor Dodon – 52,16%! Bine măcar că dl Chirtoacă, ce-mi pare un om cu bun-simț și cu capul pe umeri, nu s-a apucat aseară să țopăie precum ”Mihaela,

De la "panem et circenses" la "de lege ferenda"

Cred că aproape toți cei care au urmărit ședința Consiliului Județean de astăzi au avut tendința de a o descrie ca fiind un adevărat circ. Și, chiar dacă, în funcție de simpatii sau antipatii, putem aprecia că unii au greșit mai mult și alții mai puțin, realitatea este că toate părțile implicate au avut o contribuție la impresia generală dezagreabilă pe care a produs-o această ședință.

Dacă ne gândim la expresia latină panem et circenses, putem spune că am avut astăzi asigurat circul. Și totuși, a fost utilă și această ședință la ceva. Din punctul meu de vedere, a produs chiar o pâine: o pâine de mâncat pentru juriști și parlamentari, întrucât convocarea celor două ședințe extraordinare ale CJ Iași a scos în evidență faptul că ar fi nevoie de o

20 mai

Luată de treburile zilnice, nu mi-am dat seama că astăzi este 20 mai. Mulți își amintesc această dată doar ca fiind ziua primelor alegeri de după Revoluție. Ion Iliescu a fost ales președinte cu un scor zdrobitor: 85,07%, ceea ce i-a făcut pe unii să constate, amar, că nu degeaba a coincis ziua alegerilor cu sărbătoarea creștin-ortodoxă Duminica Orbului.

Pe 20 mai s-a născut, însă, și Corneliu Coposu. Poate că n-aș fi ținut minte această dată, dacă nu m-aș fi gândit, chiar în acei ani tulburi, ce ”cadou” frumos i-a făcut neamul românesc de ziua lui, după 17 ani de pușcărie. Pentru foștii deținuți politici cred că alegerile din 20 mai 1990 au reprezentat un moment extrem de frustrant, aproape de neînțeles. Până și Petre Țuțea a izbucnit într-un moment de supărare: ”Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temniță pentru un popor de idioți! De asta numai eu am fost în stare…”, spunea Țuțea cu năduf, după alegeri. Și i-am înțeles supărarea, care l-a făcut pe el, un mare român, să spună acel lucru. Dar Corneliu Coposu nici măcar nu și-a exprimat niciodată amărăciunea pentru rezultatele din 1990 prin vorbe grele, reușind să împrăștie în jurul său speranță și lumină. Că unii au fost orbi, nu a fost vina lui.

Corneliu Coposu a fost pus în libertate în 1964. Pe atunci, viitorul președinte Iliescu avea deja 20 de ani de când intrase în Uniunea Tineretului Comunist și 11 ani de când era membru PCR. În 1956, Ion Iliescu devenise secretar al C. C. al UTC, chiar în anul în care Corneliu Coposu, ținut în arest preventiv din 1947, era condamnat la muncă silnică pe viață, pentru "înaltă trădare a clasei muncitoare" și "crimă contra reformelor sociale". În timp ce fostul deținut politic, absolvent al Facultății de Drept, era nevoit să se angajeze muncitor necalificat ca să supraviețuiască, Iliescu ajungea membru în Comitetul Central al PCR.













După 1989, Ion Iliescu a condus România, din cea mai înaltă funcție, timp de 10 ani. Corneliu Coposu n-a apucat nici măcar să trăiască ziua în care s-a produs alternanța la putere, în 1996. Dar schimbarea de direcție a României i s-a datorat, în mare măsură, și lui. Foarte multe dintre ideile susținute de Corneliu Coposu în 1990, fiind taxat ca ”dușman al poporului”, au fost, chiar dacă târziu și adesea datorită presiunilor occidentale, adoptate de ”oamenii de bine” ai lui Iliescu. Întotdeauna mi-a plăcut titlul unei cărți a lui Richard M. Weaver, folosită de libertarienii din SUA, la un moment dat, ca slogan: ”Ideas have consequences”. Chiar au. Iar istoria este ironică. Cred că numele lui Ion Iliescu va rămâne pe vecie asociat cu mineriadele, în timp ce Corneliu Coposu va fi, mereu, Seniorul.

I-am întâlnit pe amândoi; pe Ion Iliescu o singură dată, în București,

Porcul anticonstituțional

Mă irită primarii care se plâng că nu pot rezolva problemele comunității fiindcă parlamentarii nu au făcut suficient lobby la București ca să primească administrația locală bani în plus. Când i-am ales, nu ne-au spus că prestația lor depinde, în mod decisiv, de cea a parlamentarilor din circumscripție. Și, până la urmă, cum gândesc ei că ar trebui să fie viața de primar? Parlamentarii să aducă bani cu nemiluita și primarii doar să-i cheltuiască? Mersi, dacă-i dai un card, de cheltuit bani până și o pițipoancă știe, fără să urmeze cine știe ce cursuri speciale în domeniu.

Nu-mi plac nici parlamentarii care se laudă că ”au adus mulți bani”. Lăsăm la o parte faptul că uneori nici nu e adevărat, iar ei cotcodăcesc întruna, ca găina care a făcut o mărgică. Dar chiar dacă ar fi adevărat, tot n-ar trebui să spună aceste lucruri în public, din motive pe care le voi detalia mai jos.

În mandatul 2000-2004, când era PSD la guvernare, politicienii ieșeni din acest partid erau criticați că ”nu fac precum cei de la Bacău”, care au adus mai mulți bani orașului/județului lor, prin influența pe care o aveau la centru. Țin minte că eram într-o zi invitată la o emisiune, când am auzit același refren: de ce nu fac pesediștii ieșeni ca Hrebenciuc & Co? Am încercat să explic atunci că ”grupul de la Bacău” nu poate și nu trebuie să fie un exemplu.

Bugetul guvernamental disponibil pentru toate județele este ca un tort cu mărime finită,

Totalitarismul, de la origini la consecințe

Astăzi am participat la Conferința Națională ”Totalitarismul de la origini la consecințe”, organizată pe 3-4 mai 2011 de Universitatea ”Petre Andrei” din Iași și Centrul Cultural German Iași, în parteneriat cu Revista ”Sfera Politicii”, Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România și Revista ”Observator Cultural”.

În afara comunicărilor, organizate pe opt secțiuni, a avut loc vernisajul expoziției „Hannah Arendt - Încrederea în om” și proiecția filmului „Execuția”, prezentat de Marius Oprea.

Pe parcursul conferinței au prezentat lucrări: Caius Dobrescu, George Bondor, Florin Mitrea, Vasile Boari, Carmen Mușat, Anton Carpinschi, Lavinia Betea, Cristian Bocancea, Stelian Tănase, Sabin Drăgulin, Chung Hong Key, Doru Tompea, Antonio Patraș, Daniel Șandru, Mark Bucuci, Marius Oprea, Constantin Ilaș, Cristiana Arghire, Natalia Vlas, Sorin Bocancea (coordonatorul conferinței), Georgeta Condur, Tudor Pitulac și Ovidiu Șimonca.

Mai jos găsiți o formă prescurtată și simplificată, fără referințele bibliografice, a comunicării mele, despre ”omul nou”. Textele integrale ale tuturor autorilor care au participat la conferință vor fi publicate în ”Sfera Politicii”.

Avatarurile omului nou – din comunism în postcomunism

În publicitate, există un cuvânt magic. După unele cercetări, se pare că el ar mări impactul reclamelor de televiziune în medie cu 17%. Acesta este cuvântul ”nou”. Și dacă un simplu detergent se vinde mai bine pentru că este livrat sub eticheta ”nou”, nu ar trebui să ne mire farmecul pe care l-a exercitat asupra multora conceptul de ”om nou”.

Omul Nou propus de ideologiile de extremă dreapta era puternic din punct de vedere fizic și moral. El admira forța, disprețuia slăbiciunea și, așa cum spunea Hitler însuși, era ”rapid ca un ogar, rezistent ca pielea tăbăcită și dur ca oțelul Krupp”.

În textele sovietice, descrierea Omului Nou este chiar mai entuziastă. În ceea ce privește capacitățile intelectuale, ”omul de rând va atinge nivelul unui Aristotel, unui Goethe, unui Marx. Și, deasupra tuturor acestor înălțimi, noi culmi se vor ridica”, afirma Troțki. Fizic, ”corpul îi va deveni mai armonios, mișcările mai bine ritmate, vocea mai melodioasă” și, căpătând valențe de supra-om, ”va reuși să-și stăpânească procesele semi-conștiente și inconștiente ale propriului organism: respirația, circulația sângelui, digestia, reproducția”.

Adevărul despre uciderea lui Bin Laden :)

Nu cred că trupele americane de comando l-au ucis pe Osama bin Laden. Eu cred că a fost vorba, de fapt, de serviciile secrete ale lui Băsescu. Speriat la culme de surpriza anunțată pentru ziua de luni de Sorin Ovidiu Vântu și de faptul că acum nu va mai trebui să se bată doar cu SOV și motanul, ci cu ditamai Elanul,

Puțini am fost, mulți am rămas

Cu ocazia nunții din familia regală britanică, studiourile de televiziune au fost invadate de tot felul de comentatori, dându-se care mai de care mai monarhist. S-a ajuns la ideea că monarhia ar fi preferabilă până și la Antena 3, unde se lăfăie, de obicei, mulți dintre cei care, în anii ’90, își extrăgeau seva electorală din ideea că țărăniștii și Căposu' sunt dușmanii poporului, fiindcă vor să aducă regele și moșierii înapoi.

După război, mulți viteji se-arată. Când riscai să iei un pietroi în cap

Astă-seară înregistrăm în familie

Pe vremea când eram în liceu, la Suceava, doi amici veneau de la Cetatea de Scaun. Pe drum, văd ei o apă stătută, bâhlită, verde de la câtă mătasea-broaștei era în ea. Unul dintre ei, să-i spunem M., n-are ce face și-i zice celuilalt: ”Pariu că n-ai curaj să te bagi în apa aia împuțită!”. Sigur pe el că niciun om întreg la cap n-ar intra îmbrăcat în bâhlița aceea, mai ales că urma să traverseze orașul pentru a ajunge acasă, M. plusează: ”Uite, dacă intri în apă, îți dau 1000 de lei”.

Era pe vremea lui Ceaușescu, iar pentru niște tineri suma aceea reprezenta o mică avere, chit că nu puteai să cumperi cu ea decât un cartuș de Kent de la bișnițari sau o pereche de blugi ”originali”. Până una-alta, era aproape jumătate din salariul lunar al unui om de rând, ceea ce nu era deloc de lepădat pentru un licean.

Celălalt,

Povestea unui om leneş

Cică era odată într-un sat mare un om grozav de leneş, cu numele Floricel. Şi rubedeniile, văzând că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărâră să-l facă senator. Piaza rea făcu, însă, ca nu toți sătenii să fie de acord cu asta, așa că leneșul ieși al doilea la număr de voturi, după unul pe nume Ionel. Dar tot de noroc să se plângă cineva... Când se făcură socotelile, ieși că peneleneamul lui Floricel avea totuși dreptul la un jilț în acea parte de sat, așa că leneșul primi slujba. Asta-i aduse un ban cinstit și câțiva servitori harnici, care-l ajutau la treburi, îi mânau căruța, îi duceau odrasla la școală și-i cumpărau barabule de la piață.

Trecu vremea, dar leneșului tot nu-i plăcea deloc treaba. Când îi numărară zilele de muncă, văzură că aista nu mergea nici să semneze zapisul decât o dată la două luni. Așa că sătenii iar se sfătuiră și hotărâră să-l spânzure politic, pentru a nu mai da pildă de lenevire şi altora. Şi aşa, se aleg vreo doi oameni din sat şi se duc la casa leneşului, îl umflă pe sus, îl pun într-un car cu boi și bliț, ca pe un butuc nesimţitoriu, şi hai cu dânsul la gazetă, la locul de spânzurătoare.
Aşa era pe vremea aceea.

La gazetă se întâlnesc ei cu o cucoană, stăpâna locului, pe numele ei Patricia. Cucoana, văzând în carul cel cu boi un om încercănat, care sămăna a fi bolnav, întrebă cu milă pe cei doi ţărani, zicând:

- Oameni buni! Se vede că omul cel din car e bolnav de putere, sărmanul, şi-l duceţi la vro doftoroaie undeva, să se caute.

WikiLeaks cu specific românesc: rață penibilă pe varză jurnalistică

De ieri noapte am început să citesc documentele WikiLeaks referitoare la România. Sunt multe de comentat, dar nici nu am vreme acum, nici nu e momentul potrivit, având în vedere că s-a dat publicității o foarte mică parte din cele 1027 de documente anunțate de CRJI.

Ce se constată, însă, chiar din primele ore, este că a început lupta pentru prezentarea textului în lumina dorită de fiecare parte interesată. Din păcate, avem de-a face, din nou, cu un moment rușinos pentru presa din România, care încearcă, după bunul obicei autohton, manipularea publicului.

Comentatorii eterni din studiourile de televiziune pendulează între a face mare caz de câte o formulare și a spune că nu e nimic relevant în aceste documente, în funcție de cine e personajul politic vizat de una sau alta dintre telegrame. Titlurile și traducerile din mass media eludează anumite nuanțe sau introduc unele noi și n-aș putea spune exact cât e neprofesionalism și cât e intenție de manevrare a informațiilor.

Un singur exemplu de astăzi: Adevărul a tradus, în mod jenant, „lame duck”, un termen cu înțeles politologic clar în SUA (fără conotații jignitoare și adecvat în contextul în care guvernul Boc picase prin moțiune de cenzură, dar continua să rămână să gestioneze problemele curente până la votarea în Parlament a unui nou executiv), prin „penibil”.

Ulterior, remarcând că e prea de tot și că ar putea avea chiar consecințe de natură diplomatică, ziarul a corectat termenul „penibil” în titlul din prima pagină a site-ului cu acela de „care e pe cale să cadă”, dar l-a păstrat în titlul care apare la deschiderea propriu-zisă a articolului (vezi foto 1 și 2), iar în interiorul acestuia l-a tradus pur și simplu prin „care arată ca o rață șchioapă”, ceea ce pentru cititorul român neavizat sună ridicol, interpretabil și chiar insultător.

Zoon Politikon

Publicat și pe blogul Tele M

Mi s-a întâmplat de câteva ori ca oamenii care știau că moderez o emisiune politică să mă întrebe cum sunt politicienii în afara timpului de emisie. N-am putut niciodată să dau un răspuns pertinent, fiindcă, normal, nu sunt toți la fel.

Unii sunt degajați, amabili, plăcuți și, în mod evident, inteligenți. Unii încearcă să fie prietenoși, dar nu le iese prea bine, fiindcă se vede de la o poștă că nu sunt ei înșiși în acea ipostază. Unii sunt crispați, formali și incapabili de a ieși din rolul pe care cred ei că trebuie să-l joace. Unii sunt grăbiți, alții, dimpotrivă, au chef de discuții prelungite.

Interesant este că unii se transformă vizibil atunci când ies din emisiune. În general, în bine. Fiindcă, dacă e să fiu corectă, trebuie să recunosc faptul că sunt mai mulți cei care au un comportament plăcut decât ceilalți, antipaticii. N-am să spun niciodată public, și cu atât mai puțin pe un blog, care sunt ”antipaticii” cu care am avut de-a face.

Dar am să vă spun câteva tipuri de politicieni care nu-mi plac:

1. ”dinozaurul mărinimos”: e un politician care a deținut în decursul timpului diverse funcții (nu e exclus să fi fost chiar și pe vremea comunismului), ceea ce l-a făcut să cunoască mulți ziariști, inclusiv din aceia care se duceau la evenimente în funcție de cantitatea de grisine de pe masă. Această vastă experiență, dublată de o părere excesiv de bună despre el însuși, îl face să se comporte cu jurnaliștii cu o familiaritate slinoasă, convins fiind că toți sunt niște rupți în coate, dispuși să se vândă pentru o măslină sau doar pentru puțină atenție din partea marelui stăpân. Ca să-l recunoașteți, nu e nevoie să-l vedeți într-un post de televiziune, e suficient să-l urmăriți cum se comportă la restaurant cu chelnerii. Deși e ciudat pentru mine, are un electorat consistent, format, în general, din oameni de o anumită vârstă, fie din categoria săracilor, fie din cea a unor foști activiști sau apeviști care nu-l văd grobian, ci puternic. Nu e foarte bogat, ci doar înstărit. Îi plac chiolhanurile și laudele, dar e cam ”proletar” în gusturi: pantofii săi sunt de calitate îndoielnică, preferă kitsch-ul lustruit și femeile fără stil.

”Nu-mi pare bine c-ai luat țeapă”

Acum vreo doi ani, când Dan Cârlan, pe atunci secretar de stat la Ministerul Mediului, lansa public ideea unui Parteneriat pentru Bahlui, nu prea i-a contestat nimeni paternitatea proiectului, pentru că nu credea multă lume că acesta va avea și niște rezultate concrete. Ba mulți l-au și ironizat, considerând că totul e doar o ficțiune. Chiar și peste un an, presa încă se întreba, poate pe bună dreptate, ce șanse are proiectul, iar răspunsurile mergeau mai degrabă în direcția că e unul fantezist.

Săptămâna aceasta, când au apărut primele excavatoare în zona Podului Metalurgiei, să vezi minune! Încep să apară comentariile că ideea nu e nouă, ci din anii ’70, și că a mai zis nu știu cine ceva despre asta, acum nu știu câți ani. OK, e normal că, acolo unde ai un râu care trece printr-un oraș, s-au mai gândit mulți alții înainte că ar trebui amenajat. Dar realitatea e că, deși se mai vorbise despre asta, nu s-a prea făcut niciun pas concret.

Pe 7 martie, la inaugurarea șantierului, autoritățile locale - în păr… E firesc, de vreme ce mai multe instituții au semnat Parteneriatul pentru Bahlui și contribuie la proiect. Nu mi s-a părut deplasat, ba, dimpotrivă, aș zice că e chiar normal faptul că au fost intervievați și primarul, și președintele Consiliului Județean, și reprezentanții altor instituții. Dar nu mi s-a mai părut la fel de normal când am văzut astăzi (probabil în reluare, habar n-am), pe un post local, știrea despre eveniment, care nici măcar nu-l menționa pe Dan Cârlan ca fiind prezent la fața locului, darămite să arunce două vorbe despre rolul său în demararea proiectului. Dacă acesta n-ar fi fost suficient de aproape de primar încât să apară în cadru, într-un colț, în timp ce i se lua un interviu primarului, telespectatorii nici n-ar fi știut că omul a fost acolo sau că are vreo legătură cu ceea ce se întâmplă.

Am văzut în toată țara, inclusiv în Iași, cum șefii vremelnici ai unor instituții își pun numele pe plăcuțele de marmură ale unor obiective construite din fonduri publice, de parcă ar fi venit cu bani de-acasă. Nici statuile nu scapă de aceste plăcuțe ”personalizate”, transformându-se, uneori, în adevărate monumente ale vanității aleșilor sau numiților. Mi se pare ridicolă această practică și de aceea nu vreau să susțin, cu niciun chip, că numele lui Dan Cârlan ar trebui să apară pe vreo placă pe malurile Bahluiului. Dar mi se pare un gest elementar de decență să i se menționeze public partea de merit care i se cuvine pentru urnirea proiectului. Cum mi se pare normal ca acesta să-și asume și partea de responsabilitate, dacă proiectul nu se va realiza așa cum ne-a promis (la câte am văzut și auzit în țara asta, cred că avem dreptul și chiar datoria să fim oarecum circumspecți până la recepția lucrărilor, mai ales că am înțeles că încă nu există aprobarea formală de la Bruxelles).