Consiliul local. Sinucidere cu glonţul de argint

În timpul unei inundaţii, toată lumea alerga disperată să se salveze. Un singur om, foarte credincios din fire, stătea liniştit. Vecinii îi strigă:
- Nu vezi că vin apele? Fugi, salvează-te!
- Pe mine mă salvează Dumnezeu, răspunde omul.
Vin şuvoaiele peste sat, dar chiar atunci trece o barcă.
- Sari în barcă!, îi strigă salvatorii credinciosului.
- Nu, rămân aici! Dumnezeu e mare şi puternic şi mă va salva!
După puţin timp, trece încă o barcă.
- Hai, omule, am venit să te salvăm!
- Nu, nu! Dumnezeu e mare şi mă va salva!
- Eşti nebun? Hai, că ai să te îneci!
- Nu, pe mine mă salvează Dumnezeu!
Pleacă şi a doua barcă. La cea de-a treia barcă, povestea se repetă.
Credinciosul moare înecat şi ajunge în faţa lui Dumnezeu.
- Păi bine, Doamne! Eu mă rog în fiecare zi la tine... Am crezut în tine din tot sufletul şi tu m-ai lăsat să mor?!?
- Fiule, nu ştiu cum să-ţi spun... dar ţi-am trimis trei bărci!

Există, în politică, oameni care speră în minuni, dar, când acestea apar, nu sunt în stare să le recunoască. E vorba de acea categorie de indivizi care n-ar identifica o oportunitate nici dacă le-ar cădea direct în cap. Sunt oamenii care mor plângându-se că n-au avut noroc şi nu trebuie să ne întristăm când mor, fiindcă îşi merită soarta.

Traian Băsescu era aproape învins în 2009, dar pronia cerească i-a trimis o „barcă”, sub forma unui contracandidat amator de spa. Băsescu şi-a exploatat la maximum şansa şi a câştigat.

Pe de altă parte, avem nişte oameni care au primit cadou un „glonţ de argint”. Ieri le-a ajuns inamicul în cătare, dar n-au tras în el, ba, mai mult, i-au oferit acestuia un cadou cu fundiţă roşie, iar glonţul de argint şi l-au tras direct în cap. De ce? Poate pentru că

Ion Iliescu: Dacă-i dreapta, ioc unire

Într-un interviu acordat Jurnalului de Chișinău și reprodus integral pe blogul personal, Ion Iliescu a inventariat cauzele pentru care nu s-a făcut unirea dintre România și Moldova. Deși vorbește despre o problemă sensibilă, fostul președinte nu se poate abține să nu strecoare o ”șopârlă” ideologică.

Printre cauzele care au făcut imposibilă unirea la începutul anilor ’90, Ion Iliescu a identificat un vinovat abscons:

Cronică TV: Săritura în bordură, sport național

Ați auzit vreodată expresia ”a sări ca râma-n bordură”?
Poate nu ați auzit-o și nici nu gustați argoul, dar să știți că, dacă nu v-ați uitat ieri la emisiunea Danei Grecu de pe Antena 3, ați ratat un excelent studiu de caz privind săritura ca râma-n bordură.

Personajul principal a fost deputatul PSD Nicolae Bănicioiu, care n-a auzit, se pare, proverbul ”dacă tăceai, filosof rămâneai”. Domnia sa n-a putut, cu niciun chip, să tacă, iar un porumbel zglobiu a ieșit mintenaș din distinsa gură de tânără speranță social-democrată, așa cum îi spun mulți. Problema nu e că Dl Bănicioiu a făcut o greșeală. Greșeli, confuzii și chiar gafe facem cu toții, dar când perseverezi în greșeală, te ambiționezi și te umfli in pene pe un post național, contrazicându-i pe alții, parcă ne duce gândul la un alt proverb, cel care se bazează pe rima ”destul” – ”fudul”.

Concret, ieri seară se discuta la Antena 3 despre regionalizare. Pe lângă invitații din platou, la emisiune au participat, în direct din Brașov și din Iași, președinții de consilii județene Aristotel Căncescu și Constantin Simirad. Și chiar de la conu’ Costică i s-a tras lui Nicolae Bănicioiu.

Zoon Politikon

Publicat și pe blogul Tele M

Mi s-a întâmplat de câteva ori ca oamenii care știau că moderez o emisiune politică să mă întrebe cum sunt politicienii în afara timpului de emisie. N-am putut niciodată să dau un răspuns pertinent, fiindcă, normal, nu sunt toți la fel.

Unii sunt degajați, amabili, plăcuți și, în mod evident, inteligenți. Unii încearcă să fie prietenoși, dar nu le iese prea bine, fiindcă se vede de la o poștă că nu sunt ei înșiși în acea ipostază. Unii sunt crispați, formali și incapabili de a ieși din rolul pe care cred ei că trebuie să-l joace. Unii sunt grăbiți, alții, dimpotrivă, au chef de discuții prelungite.

Interesant este că unii se transformă vizibil atunci când ies din emisiune. În general, în bine. Fiindcă, dacă e să fiu corectă, trebuie să recunosc faptul că sunt mai mulți cei care au un comportament plăcut decât ceilalți, antipaticii. N-am să spun niciodată public, și cu atât mai puțin pe un blog, care sunt ”antipaticii” cu care am avut de-a face.

Dar am să vă spun câteva tipuri de politicieni care nu-mi plac:

1. ”dinozaurul mărinimos”: e un politician care a deținut în decursul timpului diverse funcții (nu e exclus să fi fost chiar și pe vremea comunismului), ceea ce l-a făcut să cunoască mulți ziariști, inclusiv din aceia care se duceau la evenimente în funcție de cantitatea de grisine de pe masă. Această vastă experiență, dublată de o părere excesiv de bună despre el însuși, îl face să se comporte cu jurnaliștii cu o familiaritate slinoasă, convins fiind că toți sunt niște rupți în coate, dispuși să se vândă pentru o măslină sau doar pentru puțină atenție din partea marelui stăpân. Ca să-l recunoașteți, nu e nevoie să-l vedeți într-un post de televiziune, e suficient să-l urmăriți cum se comportă la restaurant cu chelnerii. Deși e ciudat pentru mine, are un electorat consistent, format, în general, din oameni de o anumită vârstă, fie din categoria săracilor, fie din cea a unor foști activiști sau apeviști care nu-l văd grobian, ci puternic. Nu e foarte bogat, ci doar înstărit. Îi plac chiolhanurile și laudele, dar e cam ”proletar” în gusturi: pantofii săi sunt de calitate îndoielnică, preferă kitsch-ul lustruit și femeile fără stil.

Jack Intepatorul si Gheorghe Comunicatorul

In ultimele zile Gheorghe Nichita a devenit un fel de corespondent/comentator al Realitatii TV. Expunerea mediatica nationala a edilului iesean a crescut serios in ultima vreme, cu ocazia agitatiei din PSD, de la alegerile interne pana la plecarile spectaculoase din partid.

Insa apogeul a fost atins astazi, cand Primarul Iasului a fost cel care a anuntat primul, pe Realitatea, ca a fost retinut atacatorul de femei de pe strazile orasului. Dl. Nichita a dat publicitatii, inaintea reprezentantilor Politiei, numele suspectului, varsta acestuia, localitatea de domiciliu si informatia ca a iesit din inchisoare in 2009, dupa ce a ispasit o pedeapsa de 12 ani pentru viol. Asta da exclusivitate!

Gheorghe Nichita le-a luat, astfel, caimacul tuturor corespondentilor locali ai posturilor nationale de televiziune, care, pe criza asta, s-au trezit si cu o concurenta de unde nu se asteptau. Ca sa fim corecti, trebuie sa recunoastem ca si unii jurnalisti se comporta de parca ar dori sa fie politicieni. Bataie mare pe piata muncii, monser!

Numai Jack Intepatorul de Iasi are locul lui, pe care nu i-l poate lua nimeni, caci tepari sunt multi, intepatori in serie – unul singur.

Mihaela, dragostea mea, mi-au lipsit decat 70.048 de voturi

Nimeni n-avea ceea ce el avea: o masinarie infernala de partid, vreo cinci alte partide care il sustineau, doua trusturi de presa puternice, institute de sondare a opiniei publice...
Si n-a invins.

Hanibal

de Eugen Jebeleanu

Nimeni n’avea ceea ce el avea:
superba lui trufie
si elefantii
si labele lor sfarâmând vertebrele
acestor Alpi albiti de spaima.

Geoana - Presedinte. Presedinte in Exitpollia

Dl. Mircea Geoana a tinut sa incheie alegerile cu acelasi nume de alint pe care-l cunoastem prea bine, extaziindu-se pentru obtinerea celui mai scurt mandat de presedinte din istorie. Televiziunile si institutele de sondare a opiniei publice prietene au avut grija de asta, atingand noi culmi, dar nu de profesionalism. Caci asta e culmea manipularii: sa-ti manipulezi propriul candidat. La ora 21:00, PSD si PNL s-au pupat, s-au imbratisat si au deschis sampania, sarbatorind victoria lui Mircea Geoana la alegerile prezidentiale din Exitpollia.