Primum non nocere!

Cred ca orice persoana care a trecut printr-o scoala medicala a auzit de principiul non-vatamarii, "primum non nocere", care atrage atentia ca uneori e mai bine sa ne abtinem de la orice actiune in scop curativ decat sa riscam sa facem mai mult rau decat bine. Cu alte cuvinte, e important sa avem permanent in minte ideea ca uneori remediul poate cauza mai mult rau decat boala in sine.

Mi-am amintit de acest principiu in contextul discutiilor despre eventualitatea preluarii conducerii PDL Iasi de catre Ioan Nani. E adevarat ca schimbarea conducerii filialei judetene a PDL nu a avut loc joi, asa cum imprudent se grabisera unii sa afirme, dand drept sigura, fara niciun legitim semn de intrebare, aceasta varianta. Se pare ca acestia au uitat o alta expresie latina, care ne avertizeaza ca "scripta manent".

Chiar daca deocamdata zvonurile referitoare la Ioan Nani nu s-au confirmat, cred ca e util sa analizam putin “solutia Nani”, cu mentiunea ca lucrurile pot fi extrapolate si in cazul unor alte nume, care ar corespunde aceleiasi logici. Eu cred ca adoptarea unei astfel de variante ar constitui una dintre acele situatii in care tratamentul ar face mai mult rau decat boala si voi explica de ce.

PDL nu este acum in situatia in care sa incerce sa atraga noi sustinatori, ci in cea in care principalul sau obiectiv trebuie sa fie mentinerea vechilor simpatizanti si votanti. De aceea, orice pas tactic pe care-l face in aceasta perioada ar trebui sa fie circumscris acestei directii de conservare si satisfacere a fidelilor, cei care, pe fondul unei guvernari dificile, pot functiona ca vectori si “stafete de opinie” in avantajul partidului. Din acest punct de vedere, plasarea intr-o pozitie inalta in structura de partid a unui om ca Ioan Nani nu are cum sa ofere motive de satisfactie "nucleului dur" de sustinatori ai PDL. Nu ma indoiesc ca Dl Nani are si destui admiratori, dar putine dintre aceste sentimente de simpatie ar putea fi convertite in voturi concrete pentru PDL, sau, oricum, nu destule, cat sa compenseze dezamagirea unor actuali membri si sustinatori.

Unii dintre ieseni si poate si unii politicieni de la Bucuresti il considera, probabil, pe Dl Nani un manager bun, apreciat de angajati, cu destule conexiuni in sistem si cu resurse la dispozitie. Eu m-am cam saturat, totusi, de mitul extraordinarului manager de la stat si as vrea sa-i vad putin pe acesti "industriasi de succes" cum performeaza in mediul privat, construind ei insisi de la zero o afacere sau avand de dat socoteala unui patron adevarat, care a investit banutii lui proprii intr-o afacere, nu unui patron virtual cum e statul. Cand se mai intampla ca statul sa fie, din nefericire, si corupt, va dati seama cam ce patron intransigent reprezinta. In prezent, pentru cei care nu stiu, Antibiotice este o societate pe actiuni la care 53% din actiuni sunt detinute de Ministerul Sanatatii, 10% de SIF Oltenia si restul de alti actionari. Cu alte cuvinte, este o societate care a fost de stat si la care capitalul este si in prezent majoritar de stat.

In plus, daca e sa ne pronuntam referitor la performanta politica, cand a fost nevoie sa transforme eventualul sau capital de simpatie in voturi, Ioan Nani a pierdut in fata Mihaelei Popa. De altfel, chiar si admiratorii Dlui Nani trebuie sa recunoasca faptul ca prestatia sa in campania din 2008 a fost chiar slaba.

Mult mai important pentru analiza noastra, din perspectiva votantilor de dreapta, Dl Nani este si ramane un fost membru si candidat al PSD, caruia, daca Basescu n-ar fi castigat alegerile prezidentiale, facand astfel posibila guvernarea PDL, nici nu i-ar fi trecut prin gand sa se inscrie in acest partid.

Pentru tinerii activisti PDL din Iasi, Ioan Nani este fostul adversar impotriva caruia au luptat la alegerile parlamentare din 2008. Pentru votantii de dreapta mai maturi, Ioan Nani se incadreaza intr-o tipologie nu prea indragita. Pentru acestia, Dl Nani ramane tanarul muncitor din Tatarasi, cu origine sanatoasa, apreciat de PCR, care a facut ceva mai tarzior facultatea la seral si a ajuns economist intr-una din fabricile patriei. La inceputul anilor ’90, cand unii luau bataie de la mineri sau primeau "urarile" oamenilor de bine in timp ce stateau in fata la Universitate (inclusiv in Iasi), Dl Nani promova. Baiat destept!

Pe seama domnului Nani, ca pe seama tuturor oamenilor cu o pozitie importanta, circula tot felul de legende referitoare la felul in care si-a construit sustinerea de care se bucura. Pe de alta parte, unii spun ca totul s-ar datora doar competentei si amabilitatii sale. E posibil ca aceasta sa fie varianta adevarata, dar ideea pe care voiam sa o scot in evidenta este ca un om cu biografia sa, atat de tipica unui mare numar de demnitari si directori de intreprinderi de stat, apropiati mai cu seama de stanga spectrului politic, nu are cum sa fie pe placul adevaratului electorat de dreapta.

Presupusa sa adeziune la PDL (un episod pe care Dl. Nani ar trebui sa-l clarifice, de vreme ce Gheorghe Falca mi-a spus in emisiunea de vineri, 30.04, ca "are o adeziune la noi de mai mult timp", in timp ce in Evenimentul de joi, 29.04, aparea declaratia lui Ioan Nani, care spunea: „Presupun că mă voi înscrie în partid”) nu prea poate fi explicata printr-o subita dragoste ideologica, ci, mult mai simplu si mai uman, prin dorinta de a-si mentine functia de la Antibiotice.

Pana la urma, orice membru PDL (si, in final, tot membrii de partid vor vota structurile de conducere, orice le-ar spune presa sau niste lideri de la centru) s-ar putea gandi ca nici macar nu e nevoie sa i se ofere vreo functie de conducere lui Ioan Nani. Acesta e oricum captiv partidului aflat la guvernare, cata vreme este evident ca nu aspiratiile politice il motiveaza, ci dorinta de a ramane director la Antibiotice. Pentru dl Nani exista deja o motivatie pentru a sta aproape, de ce sa supraliciteze partidul recompensa fara sa fie nevoie?

Majoritatea electoratului PDL a inghitit deja destul de greu galusca acelei coalitii de guvernare cu PSD si a respirat usurata cand aceasta s-a incheiat. Importul de fosti membri PSD carora sa li se ofere pozitii inalte in partid poate deveni o picatura care sa reverse paharul, si asa plin de nemultumirile simpatizantilor referitoare la felul in care partidul gestioneaza criza si, nu in ultimul rand, comunicarea.

In plus, daca revenim la cazul concret Nani, ar ramane trei intrebari capitale:

1. Ce alegere va face Ioan Nani atunci cand PDL nu va mai fi la guvernare? Daca vine un alt partid la putere, ce credeti ca va alege Dl Nani intre Antibiotice si PDL? Cine va lupta pentru PDL daca partidul ajunge in opozitie (si, de vreme ce traim intr-o democratie, este sigur ca va ajunge la un moment dat in opozitie)?
2. Printre altele, actualului presedinte al PDL Iasi i se reproseaza si o oarecare ambiguitate in relatiile cu liderii locali ai celorlalte doua partide, PSD si PNL. Il vedeti pe Ioan Nani sa fie mai transant in relatia cu Fenechiu si Nichita?
3. Performanta electorala a liderilor e un criteriu important, dar n-ar fi putin ridicol sa schimbi un om care a pierdut alegerile cu alt om care a pierdut cand a candidat?

Cum sugeram si la inceput, de fapt nu domnul Ioan Nani este adevaratul subiect de discutie, el fiind mai degraba pretextul analizarii felului in care PDL, care are probleme nu doar la Iasi, incearca sa gaseasca solutii viabile. E adevarat ca ideea deschiderii partidului e una buna, inclusiv la nivelul imaginii. Dar aici nu discutam de orice fel de deschidere. A atrage personalitati din afara partidului e benefic, dar lucrurile trebuie judecate de la caz la caz si e necesara prudenta, mai cu seama cand vorbim de oameni care au fost si pana acum implicati in politica sau a caror motivatie e mult prea transparenta.

Asa cum am scris in Teo Trandafir si strategia “rock the boat”, experimentul Teo intrunea anumite conditii pentru a fi unul reusit. Dar in cazul respectiv s-au respectat doua principii: Teo Trandafir nu fusese legata de alte partide inainte, deci nu era o “migratoare” si nici nu avusese o cariera legata de guvernare, iar venirea ei in partid s-a facut pe o pozitie pe care a trebuit sa o cucereasca prin obtinerea votului popular. Ei nu i s-a oferit cadou o functie inalta in partid sau o numire in administratie, ci doar o calitate de candidat intr-un context dificil, impotriva unui alt deosebit manager la stat, Doamna Loto.

PDL ar trebui sa invete nu numai din succesele si esecurile sale, ci si din acelea ale adversarilor politici. De aceea, avalansa de plecari din PSD ar trebui sa fie un avertisment serios. Iar in ceea ce priveste PDL Iasi, recunoasterea problemelor interne e un pas necesar, dar ... primum non nocere, stimati pedelisti!