Ora H a inconsecventei noastre

Sa vorbesti, sine ira et studio, despre psihologia poporului roman e un demers riscant, mai ales daca esti …roman. In primul rand, e greu sa te desprinzi de propriile conditionari. In al doilea rand, se vor gasi destui sa te banuiasca de faptul ca te crezi mai bun decat conationalii tai. In fine, vor aparea si demagogii de profesie, care te vor eticheta imediat drept tradator de tara si neam.

Cu toate acestea, au existat unii care s-au incumetat sa o faca, iar astazi mi-am amintit de acest subiect recitind cateva paragrafe din Constantin Radulescu-Motru. Sunt acolo unele lucruri care te fac sa meditezi.

"Omul de caracter la romani nu este acela care este consecvent cu sine insusi", spune Radulescu-Motru, "ci acel care n-a iesit din cuvantul grupului, adica acela care a urmat totdeauna clopotul turmei. De consecventa cu sine insusi a grupului cine se intreaba? Nu este vorba cum suna clopotul, ci daca suna: a sunat, ai fost prezinte si esti roman, atunci esti om de caracter".

Reflectand putin la inconsecventa romaneasca, individuala sau de grup, am realizat ca ea se vede uneori nu doar in lucrurile mari, importante, ci mai cu seama in micile gesturi pe care le facem si in felul in care vorbim. Ne-am acceptat inconsecventa si chiar am transformat-o uneori in virtute, fie numind-o "flexibilitate", fie ridicand-o la rangul de calitate suprema care ne-ar fi permis supravietuirea ca popor, traitor intr-o tarisoara aflata, printr-o fatalitate (cum altfel?) la rascrucea tuturor vanturilor aducatoare de dusmani.

Zilele trecute am gasit si eu un exemplu mic, dar atat de tipic pentru "consecventa" noastra. Stiti expresia "ziua Z, ora H"? E preluata, din cate am inteles, din limbajul militar (sigur va vine in minte debarcarea din Normandia), referindu-se la momentul in care se vor desfasura anumite operatiuni pentru care fie nu s-a stabilit inca data si ora, fie pastrarea secretului e esentiala. Auzisem si eu expresia si probabil o si folosisem de cateva ori. Dar, pentru prima data, m-am intrebat de ce s-a ajuns la aceasta forma. Vorbitorii de limba engleza spun "D-day", francezii – "Jour J", noi, traducand in limba romana, "ziua Z". Pana aici nimic anormal. Cand e vorba insa de ora, in engleza e "H-hour", in franceza – "heure H", la noi – "ora H". De ce nu "ziua Z, ora O"? Daca vrem sa pastram initialele consacrate in engleza, am putea cadea de acord, pana la urma, sa spunem "ziua D, ora H". Dar de ce jumatate cal, jumatate magar?

Numeroase constructii lingvistice reflecta asumarea inconsecventei, pe care o acceptam uneori cu resemnare, alteori cu duiosie. Suntem "cand cu rusii, cand cu nemtii", caci "numa’ bou-i consecvent". "Sa faci ce spune popa, nu ce face el", de unde se vede ca si preotii au ceva probleme, cand e vorba de consecventa. Vrem sa fim "si cu slanina-n pod, si cu buzele unse". "Banu-i ochiul dracului", dar, ca buni crestini ce suntem, "frate, frate, dar branza-i pe bani". Ba "nu ne vindem tara", ba lipsa de investitii straine e cauza tuturor relelor. Vrem capitalism, dar fara capitalisti. "Jos coruptia", dar "nu cunosti pe cineva care ar putea sa-mi rezolve problema? O sa fiu si eu atent, ca doar oameni suntem".

Si, uite-asa, constatam ca romanii sunt un popor care uraste manelele, dar manelistii sunt bogati de la atata lipsa de ascultatori, care infiereaza evaziunea fiscala, dar nu cere chitanta, care uraste hotii, dar cumpara cu buna-stiinta bunuri furate, care proslaveste munca, dar joaca Solitaire sau Farmville la serviciu.

Bine, in unele cazuri nu stiu daca e vorba chiar de inconsecventa sau, pur si simplu, de ipocrizie. Ca orice roman, sunt si eu inconsecventa in urmarirea unui subiect, asa ca mai bine ma opresc inainte de a ajunge sa vorbesc despre cu totul altceva. Inchei totusi, in scop curativ, ca la "Alcoolicii Anonimi": "Sunt romanca, e ora O si sunt inconsecventa".