duminică, 11 decembrie 2011

Şuşanelele regelui Midas de Bahlui

Pentru început, trebuie să recunosc faptul că am ezitat mult înainte de a decide să scriu ceva despre Gala Zece pentru România, ediţia regională pe Moldova. Chiar nu voiam să caut cu orice preţ nod în papură. Însă, pe măsură ce momentele penibile s-au adunat şi tot mai multe dedesubturi ale galei au ieşit la iveală, pur şi simplu n-am mai putut să mă abţin.

Îmi pare sincer rău pentru unii dintre oamenii de la Realitatea TV, cei care nu se văd pe sticlă, şi care aseară, în momentele în care eu mă uitam şi mă minunam de ceea ce vedeam, sigur stăteau în spatele scenei smulgându-şi părul din cap. Îmi pare rău şi de artiştii veritabili sau de alte personalităţi care au crezut că vin la un spectacol de elită şi s-au trezit la cu totul altceva.

Senzaţia generală a fost de eveniment încropit în grabă sau schimbat în ultimul moment. Totul a mers rău: erorile tehnice au curs gârlă, prezentatorii s-au încurcat de mai multe ori şi arătau mai fâstâciţi decât la oricare alt eveniment la care i-am mai văzut, iar publicul părea, în unele momente, încremenit de jenă (singurii mai entuziaşti dintre spectatori păreau, în mod ciudat, doar cei cercetaţi de DNA, arătaţi suspect de des în prim-planurile din sală).

Nominalizaţii la diferitele categorii au fost prezentaţi pe nişte cartoane ce păreau făcute cu două minute înainte de intrarea în emisie, întrucât arătau neprofesionist şi erau prost încadrate (când erau mai multe nume, ultimul nici nu apărea, din cauza crawler-ului care îl acoperea). Organizatorii au dat dovadă de lacune serioase în cultura generală, nominalizând şi premiind persoane din judeţul Buzău, ca şi când acesta ar fi în Moldova. Au fost probleme cu plasmele şi cu sunetul. Au fost momente în care Melania Medeleanu, Mihai Tatulici şi Florin Piersic nu se sincronizau deloc şi senzaţia era fie că nu cunosc desfăşurătorul, fie că li se spun lucruri contradictorii în cască. Când au fost mai mulţi premiaţi, fetele care îi ajutau pe prezentatori la distribuirea trofeelor nu-i recunoşteau pe invitaţi şi nu ştiau cui să dea diplomele.

Dar, din punctul meu de vedere, momentul cel mai neinspirat a fost cel al premierii lui Gheorghe Nichita pentru Palas (proiect declarat ilegal de două instanţe judecătoreşti, prin decizii definitive şi irevocabile), spre stupoarea chiar a unora dintre spectatori. Sincer, mă aşteptam ca Mihai Tatulici să gândească lăutăreşte şi să-i ofere un premiu celui care a plătit „muzica” (deşi banii erau ai tuturor ieşenilor, nu din buzunarul primarului). Dar chiar să nu găsească alt pretext pentru premiu decât controversatul proiect, iar Florin Piersic să citească „Palas înseamnă Gheorghe Nichita”, recunosc că nu m-am aşteptat. Asta dacă nu cumva Tatulici are un ciudat şi pervers simţ al umorului, fiindcă altfel nu pot să-mi explic de ce un om normal la cap ar fi vorbit de funie în casa spânzuratului. Legat de acelaşi episod, o scenă care nu a apărut pe sticlă a fost părăsirea sălii, în acel moment, de către Daniel Oajdea, în semn de protest.

În afară de trofeul oferit „sponsorului”, Realitatea TV a încercat, în mod evident, să mulţumească pe toată lumea, împărţind premiile în mai multe judeţe ale Moldovei şi către oameni de la diferite partide. De altfel, probabil din acest motiv, s-au şi schimbat domeniile care fuseseră iniţial anunţate pentru această gală regională, aşa cum se observă din fotografia de mai jos, un print-screen al unui articol de pe site-ul Realităţii.
























Aşadar, pe 5 decembrie, nici vorbă de trofee la categorii precum „dezvoltare urbană” sau „dezvoltarea infrastructurii şi turismului”, şi nici măcar „contribuţie la imaginea României” sau „istorie”. Concluzia firească e că domeniile au fost ajustate după necesităţi.

În plus, pe o altă pagină, acolo unde apare, în sfârşit, domeniul „dezvoltare urbană şi comunitară”, nominalizat este Consiliul Local Iaşi. Să confunde, oare, profesioniştii de la Realitatea TV Consiliul Local cu primarul? Despre restul problemelor legate de Palas nici nu mai are rost să reiau discuţia.










În fine, probabil conştientizând penibilul situaţiei, gala este, cel puţin până în acest moment, foarte slab reflectată pe site-ul postului de televiziune, singurul articol post-eveniment pe care l-am găsit fiind unul dedicat premiatului pentru agricultură Ovidiu Portariuc, articol care omite, însă, şi calitatea sa de candidat USL pentru primăria Botoşaniului, cum bine a remarcat Florin Gheţău.

Mihai Tatulici a făcut eforturi să întreţină atmosfera, dar a avut momente vizibile de nervozitate şi, în câteva rânduri, a vorbit iritat în timpul discursurilor celor premiaţi, cei din emisie uitând să-i taie microfonul. În discursul final, realizatorul TV a susţinut, în ciuda tuturor evidenţelor, că s-a simţit mai bine la Iaşi decât în oricare alt loc şi că organizarea a fost impecabilă. Bomboana de pe colivă, sau încununarea jalnică a acestei seri ratate, a fost chiar la sfârşit, când, după ce a pretins pe tot parcursul emisiunii că avem de-a face cu o manifestare de înaltă ţinută, dedicată elitelor, Tatulici a coborât nivelul neaşteptat de jos, mulţumindu-i directorului de la Prima Iaşi, nu pentru că i-ar fi oferit vreun suport tehnic, nu pentru că l-ar fi ajutat cu informaţii despre valorile din Moldova, ci pentru că i-a oferit... o masă la un restaurant. La aşa manifestare lipsită de demnitate nu ne-am fi aşteptat nici de la un reporter începător şi rupt de foame. Penibil.

În concluzie, gala de la Iaşi a fost sub aşteptări şi un adevărat fiasco în comparaţie cu cea similară de la Cluj, ca să nu mai spun de cele de la Bucureşti. Din ce cauză, e greu de spus. Poate că, după scindare, postul de televiziune nu este încă pregătit tehnic şi în resurse umane să susţină o asemenea manifestare în direct. Poate că realizatorii s-au lăcomit prea mult să facă tot felul de compromisuri, ceea ce a dus la instalarea unei atmosfere tensionate care s-a reflectat în performanţa echipei. Poate toate acestea la un loc sau poate că, pur şi simplu, aşa cum legenda spune că regele Midas transforma tot ce atingea în aur, lucrurile pe care le atinge primarul Iaşului se fac praf.

3 comentarii:

  1. Tatulici - ziarist care nu a avut niciodată coloană vertebrală - nimic nou. Nichita, Oajdea - politicieni locali mediocri. Proiectul Palas - o bătaie de joc faţă de mediu şi patrimoniu(ce-i drept minoră comparativ cu altele, vezi Roşia Montana).

    În rest, hei, articolul e ok, deşi nu ştiu dacă merită mediatizată bătaia asta de joc.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu merita, ci trebuie mediatizata ! Ca sa parafrazez un slogan iesit la pensie: daca nu mediatizezi tu, mediatizeaza altii !
    Felicitari si carti postale colorate pt articol, G. !! ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Cum ar putea altfel decat prin mediatizare,sa "lupte" APD impotriva insolentei imbuibatilor pentru a atinge unul dintre obiectivele propuse(?):

    3.Consolidarea si depolitizarea administratiei publice centrale si locale si promovarea bunei guvernari.

    Este aproape imposibil dar cel putin sa se decoperteze actiunile subterane ale zambitorilor "premianti".Oricum premierea si-o comanda/platesc singuri, in speranta ca ne abat atentia de la mizeria umana ascunsa sub hainele poleite de catre vreun "croitoras" tocmit cu doi bani.

    RăspundețiȘtergere