De ieri noapte am început să citesc documentele WikiLeaks referitoare la România. Sunt multe de comentat, dar nici nu am vreme acum, nici nu e momentul potrivit, având în vedere că s-a dat publicității o foarte mică parte din cele 1027 de documente anunțate de CRJI.
Ce se constată, însă, chiar din primele ore, este că a început lupta pentru prezentarea textului în lumina dorită de fiecare parte interesată. Din păcate, avem de-a face, din nou, cu un moment rușinos pentru presa din România, care încearcă, după bunul obicei autohton, manipularea publicului.
Comentatorii eterni din studiourile de televiziune pendulează între a face mare caz de câte o formulare și a spune că nu e nimic relevant în aceste documente, în funcție de cine e personajul politic vizat de una sau alta dintre telegrame. Titlurile și traducerile din mass media eludează anumite nuanțe sau introduc unele noi și n-aș putea spune exact cât e neprofesionalism și cât e intenție de manevrare a informațiilor.
Un singur exemplu de astăzi: Adevărul a tradus, în mod jenant, „lame duck”, un termen cu înțeles politologic clar în SUA (fără conotații jignitoare și adecvat în contextul în care guvernul Boc picase prin moțiune de cenzură, dar continua să rămână să gestioneze problemele curente până la votarea în Parlament a unui nou executiv), prin „penibil”.
Ulterior, remarcând că e prea de tot și că ar putea avea chiar consecințe de natură diplomatică, ziarul a corectat termenul „penibil” în titlul din prima pagină a site-ului cu acela de „care e pe cale să cadă”, dar l-a păstrat în titlul care apare la deschiderea propriu-zisă a articolului (vezi foto 1 și 2), iar în interiorul acestuia l-a tradus pur și simplu prin „care arată ca o rață șchioapă”, ceea ce pentru cititorul român neavizat sună ridicol, interpretabil și chiar insultător. Din câte am văzut, Antena 3 s-a și năpustit să comenteze pe tema penibilului și a raței șchioape (împreună cu Vadim Tudor, care are și niște explicații „savante” asupra alegerii raței, dintre toate orătăniile posibile).
Foto 1
Foto 2
De asemenea, ziarul Adevărul spune în titlu, cu ghilimele, ca și cum l-ar cita pe Mark Gitenstein, „guvernul penibil/care e pe cale să cadă se va milogi din nou”, iar apoi, în interiorul articolului, același paragraf din cablogramă e tradus: „Guvernul din România, care arată ca o rață șchioapă, pledează pentru indulgență din nou” (vezi foto 3). Între milogeală și pledoaria pentru indulgență e, totuși, o diferență, nu?
Foto 3
Vedeți, de aceea aștept eu cu nerăbdare textele în engleză, în original. Deocamdată, numai Kamikaze a început acest demers, însă a publicat doar 8 până în acest moment. Sunt curioasă cum vor traduce Adevărul și posturile de televiziune „whip Hrebenciuc” și „dark horse Titus Corlățean”. Oare la rața șchioapă și penibilă se vor adăuga un bici și un cal negru?
Update: Văd că multe alte site-uri perseverează în prostia asta cu ”rața șchioapă”. În caz că nu s-a înțeles foarte bine din textul meu, ”lame duck” înseamnă, în terminologia politică, o persoană care deține o funcție, dar care este spre sfârșitul mandatului, nu mai candidează sau nu mai este eligibilă pentru încă un mandat. În general, autoritatea unei astfel de persoane este știrbită, deși are încă prerogative ale funcției, pentru că se știe că postul va fi în curând ocupat de altcineva. De exemplu, despre un președinte al SUA care este pe finalul celui de-al doilea mandat, sau care deține încă funcția până depune jurământul noul președinte ales, se poate spune că este ”lame duck”. Prin extensie, sintagma poate fi aplicată și unei structuri de conducere în ansamblu sau unui for ales/numit (de exemplu, parlamentul în perioada de campanie electorală pentru alegerea unui nou legislativ). În cazul executivului român, afirmațiile ambasadorului Mark Gitenstein se referă la perioada când Guvernul Boc (II) căzuse în urma moțiunii de cenzură și urma formarea unui alt cabinet, vechiul guvern fiind încă în funcție. Dar, spre deosebire de cazul unei persoane incompatibile pentru a fi realeasă (dacă există o limitare a numărului de mandate), situația este diferită în exemplul cu parlamentul, când mulți dintre vechii parlamentari (la o adică, deși e improbabil, nu e exclus să fie vorba chiar de toți) pot fi realeși, iar ansamblul își redobândește autoritatea completă după formare. Similar, și în cazul guvernului, primul ministru sau o parte dintre miniștrii vechiului cabinet pot să fie desemnați și votați din nou, caz în care nu se mai poate folosi denumirea de ”lame duck” pentru guvernul nou, chiar dacă include unele dintre aceleași persoane.
Ce se constată, însă, chiar din primele ore, este că a început lupta pentru prezentarea textului în lumina dorită de fiecare parte interesată. Din păcate, avem de-a face, din nou, cu un moment rușinos pentru presa din România, care încearcă, după bunul obicei autohton, manipularea publicului.
Comentatorii eterni din studiourile de televiziune pendulează între a face mare caz de câte o formulare și a spune că nu e nimic relevant în aceste documente, în funcție de cine e personajul politic vizat de una sau alta dintre telegrame. Titlurile și traducerile din mass media eludează anumite nuanțe sau introduc unele noi și n-aș putea spune exact cât e neprofesionalism și cât e intenție de manevrare a informațiilor.
Un singur exemplu de astăzi: Adevărul a tradus, în mod jenant, „lame duck”, un termen cu înțeles politologic clar în SUA (fără conotații jignitoare și adecvat în contextul în care guvernul Boc picase prin moțiune de cenzură, dar continua să rămână să gestioneze problemele curente până la votarea în Parlament a unui nou executiv), prin „penibil”.
Ulterior, remarcând că e prea de tot și că ar putea avea chiar consecințe de natură diplomatică, ziarul a corectat termenul „penibil” în titlul din prima pagină a site-ului cu acela de „care e pe cale să cadă”, dar l-a păstrat în titlul care apare la deschiderea propriu-zisă a articolului (vezi foto 1 și 2), iar în interiorul acestuia l-a tradus pur și simplu prin „care arată ca o rață șchioapă”, ceea ce pentru cititorul român neavizat sună ridicol, interpretabil și chiar insultător. Din câte am văzut, Antena 3 s-a și năpustit să comenteze pe tema penibilului și a raței șchioape (împreună cu Vadim Tudor, care are și niște explicații „savante” asupra alegerii raței, dintre toate orătăniile posibile).
Foto 1
Foto 2
De asemenea, ziarul Adevărul spune în titlu, cu ghilimele, ca și cum l-ar cita pe Mark Gitenstein, „guvernul penibil/care e pe cale să cadă se va milogi din nou”, iar apoi, în interiorul articolului, același paragraf din cablogramă e tradus: „Guvernul din România, care arată ca o rață șchioapă, pledează pentru indulgență din nou” (vezi foto 3). Între milogeală și pledoaria pentru indulgență e, totuși, o diferență, nu?
Foto 3
Vedeți, de aceea aștept eu cu nerăbdare textele în engleză, în original. Deocamdată, numai Kamikaze a început acest demers, însă a publicat doar 8 până în acest moment. Sunt curioasă cum vor traduce Adevărul și posturile de televiziune „whip Hrebenciuc” și „dark horse Titus Corlățean”. Oare la rața șchioapă și penibilă se vor adăuga un bici și un cal negru?
Update: Văd că multe alte site-uri perseverează în prostia asta cu ”rața șchioapă”. În caz că nu s-a înțeles foarte bine din textul meu, ”lame duck” înseamnă, în terminologia politică, o persoană care deține o funcție, dar care este spre sfârșitul mandatului, nu mai candidează sau nu mai este eligibilă pentru încă un mandat. În general, autoritatea unei astfel de persoane este știrbită, deși are încă prerogative ale funcției, pentru că se știe că postul va fi în curând ocupat de altcineva. De exemplu, despre un președinte al SUA care este pe finalul celui de-al doilea mandat, sau care deține încă funcția până depune jurământul noul președinte ales, se poate spune că este ”lame duck”. Prin extensie, sintagma poate fi aplicată și unei structuri de conducere în ansamblu sau unui for ales/numit (de exemplu, parlamentul în perioada de campanie electorală pentru alegerea unui nou legislativ). În cazul executivului român, afirmațiile ambasadorului Mark Gitenstein se referă la perioada când Guvernul Boc (II) căzuse în urma moțiunii de cenzură și urma formarea unui alt cabinet, vechiul guvern fiind încă în funcție. Dar, spre deosebire de cazul unei persoane incompatibile pentru a fi realeasă (dacă există o limitare a numărului de mandate), situația este diferită în exemplul cu parlamentul, când mulți dintre vechii parlamentari (la o adică, deși e improbabil, nu e exclus să fie vorba chiar de toți) pot fi realeși, iar ansamblul își redobândește autoritatea completă după formare. Similar, și în cazul guvernului, primul ministru sau o parte dintre miniștrii vechiului cabinet pot să fie desemnați și votați din nou, caz în care nu se mai poate folosi denumirea de ”lame duck” pentru guvernul nou, chiar dacă include unele dintre aceleași persoane.
chiar nu stiam asta cu lame duck, dar ma miram ce l-a apucat pe un ambasador american sa zica asa, netam nesam, ca guvernul unei tari aliate e ca o rata schioapa. mersi pt informatii.
RăspundețiȘtergereFelicitari, Georgeta! Se pare ca iesenii le dau clasa celor din Bucuresti. Astazi a iesit ambasadorul SUA Mark Gitenstein si a explicat presei cum e cu "lame duck", adica ceea ce ai spus tu inca de luni.
RăspundețiȘtergere@John: cu placere.
RăspundețiȘtergere@Anonim: multumesc; totusi, ca sa fiu corecta, cred ca unii dintre cei care au promovat expresia "rata schioapa" au stiut si ei (sau au aflat) ce inseamna aceasta cu adevarat, dar au preferat s-o faca pe-a prostii, cu un scop usor de intuit.