De la "panem et circenses" la "de lege ferenda"

Cred că aproape toți cei care au urmărit ședința Consiliului Județean de astăzi au avut tendința de a o descrie ca fiind un adevărat circ. Și, chiar dacă, în funcție de simpatii sau antipatii, putem aprecia că unii au greșit mai mult și alții mai puțin, realitatea este că toate părțile implicate au avut o contribuție la impresia generală dezagreabilă pe care a produs-o această ședință.

Dacă ne gândim la expresia latină panem et circenses, putem spune că am avut astăzi asigurat circul. Și totuși, a fost utilă și această ședință la ceva. Din punctul meu de vedere, a produs chiar o pâine: o pâine de mâncat pentru juriști și parlamentari, întrucât convocarea celor două ședințe extraordinare ale CJ Iași a scos în evidență faptul că ar fi nevoie de o corectare a Legii 215/2001 (modificată și republicată). Ajungem, așadar, de la panem et circenses la de lege ferenda, ca să rămânem tot pe tărâmul limbii latine.

Când am sesizat ceea ce eu consider a fi imperfecțiuni ale legii, am cerut, înainte de a publica acest text, și opinia unor juriști sau secretari de consilii județene și prefecturi (profesioniști remarcabili, dar nu din Iași, ci din alte județe), unii dintre ei declarându-se surprinși, la rândul lor, de lipsa de coerență și simetrie a prevederilor legale respective.

A. Unde-i logica?

În cazul convocării consiliilor locale, art. 39 din Legea 215/2001 prevede:

”(3) Convocarea consiliului local se face în scris, prin intermediul secretarului unităţii administrativ-teritoriale, cu cel puţin 5 zile înainte şedinţelor ordinare sau cu cel puţin 3 zile înainte de şedinţele extraordinare. Odată cu notificarea convocării, sunt puse la dispoziţie consilierilor locali materialele înscrise pe ordinea de zi”.

Precizarea unui termen minim între convocare și întrunire este logică și explicabilă. Consilierii trebuie să aibă timp să-și programeze participarea la ședință și să se pregătească pentru aceasta, studiind proiectele înscrise pe ordinea de zi. De asemenea, trebuie să existe timp pentru ca ordinea de zi a şedinţei să se poată aduce la cunoştinţă cetățenilor, după cum prevede un alt articol al legii.

Termenul minim de convocare este, în mod firesc, mai mic în cazul ședințelor extraordinare decât al celor ordinare, dar nu poate lipsi cu totul. Altminteri, s-ar putea ajunge la diverse abuzuri. O grupare de consilieri care are nu numai treimea necesară pentru a convoca o ședință, ci și majoritatea necesară pentru a asigura cvorumul, ar putea face convocarea chiar înainte de ședință, știind că alți consilieri sau alte părți interesate nu au cum să ajungă la întrunire sau nu au timp să studieze propunerile de hotărâri.

Totuși, pentru a nu se ajunge la blocaje în anumite situații speciale, legea permite și convocarea ”de îndată”, dar numai în cazuri bine precizate (”în caz de forţă majoră și de maximă urgenţă pentru rezolvarea intereselor locuitorilor comunei, oraşului sau municipiului sau în alte situaţii stabilite de regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local”). Un secretar cu multă experiență administrativă mi-a confirmat că situațiile speciale în care se poate apela la convocarea ”de îndată” se referă la dezastre, epizootii, probleme urgente care țin de apărarea civilă etc.

În cazul convocării ședințelor de consiliu județean, prevederile referitoare la convocare sunt aproape identice, cu o excepție foarte ciudată. Art. 94 spune:

”(3) Convocarea consiliului judeţean se face în scris, prin intermediul secretarului general al judeţului, cu cel puţin 5 zile înaintea şedinţelor ordinare sau cu cel mult 3 zile înaintea celor extraordinare.
(4) În caz de forţă majoră şi de maximă urgenţă pentru rezolvarea intereselor locuitorilor judeţului convocarea consiliului judeţean se face de îndată”.

Diferența față de modul de convocare a consiliului local nu pare să aibă nicio logică. O juristă foarte bine pregătită dintr-o prefectură mi-a spus că nu exclude să fie vorba de o eroare de redactare, cum a mai fost depistat în trecut cel puțin un caz în aceeași lege. Precizarea unui termen maxim (doar pentru ședințele extraordinare ale consiliului județean) și absența unuia minim nu are, aparent, nicio explicație plauzibilă. Termenul minim între convocare și întrunire ar fi, însă, din punctul meu de vedere, cu atât mai necesar în cazul consiliilor județene, o parte dintre consilieri (sau alți cetățeni interesați) fiind în situația de a avea domiciliul în alte localități, situate la distanță de locul unde are loc ședința.

O altă persoană mi-a spus că, dacă nu e cumva o eroare, singurul argument ar putea fi acela că legiuitorul a considerat că județul poate avea probleme mai urgente decât o localitate, și atunci a vrut să scurteze termenul între convocare și întrunire. Dar, chiar dacă am accepta acest punct de vedere, apare o fractură logică. În această ipoteză, ar fi trebuit redus termenul minim necesar (la o zi sau două), nu introdus un termen maxim (”cel mult 3 zile”). Și, chiar dacă acceptăm și ideea existenței unui termen maxim (deși nu văd de ce ar fi necesar), tot ar trebui să existe și unul minim, din motivele menționate mai devreme (în cazul consiliilor locale) și de care legiuitorul a ținut cont, din moment ce l-a considerat necesar în cazul ședințelor ordinare ale CJ și al ședințelor ordinare și extraordinare ale CL.

În actuala formulare, nici n-ar mai fi nevoie de prevederea referitoare la convocarea ”de îndată”, din moment ce orice ședință extraordinară a CJ poate deveni echivalentă cu una convocată de îndată. Nu cred că expresiei ”cel mult 3” i se poate da alt sens decât ”între 0 și 3”. Dacă spui ”cel mult 3 zile”, înseamnă că e legală convocarea cu 3 secunde înainte? Sau poate cu 3 minute înainte? 13 minute? Cine dă mai mult? Adjudecat.

Să presupunem că, în înalta lui înțelepciune, pe care eu nu o pot înțelege, legiuitorul a vrut să prevadă un termen maxim în cazul ședințelor extraordinare. În cazul acesta, trebuia să existe o simetrie și în cazul convocării în ședință extraordinară a consiliilor locale.

Știu că a fost pus în dezbatere publică un proiect de modificare a Legii 215, dar articolele 39 și 94 nu fac, din câte am văzut, obiectul acestuia. Mă aude vreun parlamentar?


B. Ubicuitate sau 3 în 1?

Legea este foarte imprecisă când se referă la convocarea unei ședințe extraordinare de către o treime dintre consilieri.

În primul rând, deși pare de bun-simț, poate că ar trebui precizat undeva că un consilier poate semna o singură dată pe documentul de inițiere a unei convocări pentru o ședință într-o anumită zi. Altfel, ne putem trezi că apar o mulțime de combinări, care duc la o multitudine de convocări pentru aceeași zi (și chiar oră). Poate vi se pare improbabil, dar lupta politică naște monștri, deci nu este exclus să ne trezim cu astfel de tactici (iar situația de la Iași e un caz-școală).

Și mai important, din punctul meu de vedere, este că ar trebui precizat ce se întâmplă când se convoacă la aceeași oră o ședință, lucru perfect posibil, din moment ce există trei ... treimi, plus președintele (respectiv primarul), care poate convoca și el. Dacă ședințele sunt în același loc, poate ieși bâlci, iar dacă sunt în locuri diferite, ar însemna să le cerem consilierilor să dea dovadă de ubicuitate.

De asemenea, nicio prevedere din lege nu pare să împiedice un grup de consilieri să convoace o ședință, chiar în timpul în care este convocată de către președinte (sau primar) ședința ordinară, de exemplu. Dacă există și o majoritate care să asigure cvorumul, toate ședințele (ordinare sau extraordinare) convocate de președinte (sau primar) pot fi sabotate.

În concluzie, în primul caz sesizat (A) cred că este vorba de o eroare și trebuie reparată prin modificarea art. 94. În cel de-al doilea caz (B), înțeleg că o lege nu poate prevedea toate situațiile care pot interveni în practică, dar cred că s-ar putea evita, printr-un singur articol, situații precum cea de azi de la Iași.

Sper că parlamentarii se vor gândi la cele două aspecte pe care le-am descris, iar Legea 215, o lege fundamentală a României, va fi, ca într-un cunoscut slogan comercial, un pic mai bună, dar mai bună.