Astăzi am participat la Conferința Națională ”Totalitarismul de la origini la consecințe”, organizată pe 3-4 mai 2011 de Universitatea ”Petre Andrei” din Iași și Centrul Cultural German Iași, în parteneriat cu Revista ”Sfera Politicii”, Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România și Revista ”Observator Cultural”.
În afara comunicărilor, organizate pe opt secțiuni, a avut loc vernisajul expoziției „Hannah Arendt - Încrederea în om” și proiecția filmului „Execuția”, prezentat de Marius Oprea.
Pe parcursul conferinței au prezentat lucrări: Caius Dobrescu, George Bondor, Florin Mitrea, Vasile Boari, Carmen Mușat, Anton Carpinschi, Lavinia Betea, Cristian Bocancea, Stelian Tănase, Sabin Drăgulin, Chung Hong Key, Doru Tompea, Antonio Patraș, Daniel Șandru, Mark Bucuci, Marius Oprea, Constantin Ilaș, Cristiana Arghire, Natalia Vlas, Sorin Bocancea (coordonatorul conferinței), Georgeta Condur, Tudor Pitulac și Ovidiu Șimonca.
Mai jos găsiți o formă prescurtată și simplificată, fără referințele bibliografice, a comunicării mele, despre ”omul nou”. Textele integrale ale tuturor autorilor care au participat la conferință vor fi publicate în ”Sfera Politicii”.
În publicitate, există un cuvânt magic. După unele cercetări, se pare că el ar mări impactul reclamelor de televiziune în medie cu 17%. Acesta este cuvântul ”nou”. Și dacă un simplu detergent se vinde mai bine pentru că este livrat sub eticheta ”nou”, nu ar trebui să ne mire farmecul pe care l-a exercitat asupra multora conceptul de ”om nou”.
Omul Nou propus de ideologiile de extremă dreapta era puternic din punct de vedere fizic și moral. El admira forța, disprețuia slăbiciunea și, așa cum spunea Hitler însuși, era ”rapid ca un ogar, rezistent ca pielea tăbăcită și dur ca oțelul Krupp”.
În textele sovietice, descrierea Omului Nou este chiar mai entuziastă. În ceea ce privește capacitățile intelectuale, ”omul de rând va atinge nivelul unui Aristotel, unui Goethe, unui Marx. Și, deasupra tuturor acestor înălțimi, noi culmi se vor ridica”, afirma Troțki. Fizic, ”corpul îi va deveni mai armonios, mișcările mai bine ritmate, vocea mai melodioasă” și, căpătând valențe de supra-om, ”va reuși să-și stăpânească procesele semi-conștiente și inconștiente ale propriului organism: respirația, circulația sângelui, digestia, reproducția”.
Totuși, când vorbim de Omul Nou sovietic trebuie să facem o necesară distincție între felul în care arăta el pe hârtie și rezultatul obținut în practică, adică acel Homo sovieticus de care vorbea Aleksandr Zinoviev. Homo sovieticus părea mai degrabă caracterizat de indiferența față de proprietatea comună și rezultatele muncii, avea tendințe de idolatrizare a culturii vestice, care era ”fructul oprit”, și accepta pasiv politicile impuse de partid, în loc să dea dovadă de inițiativă și entuziasm, așa cum se prezisese.
Omul Nou nu era omul perfect preconizat, ci unul fără remușcări cînd era vorba să fure din avutul obștesc, iar înaltul lui spirit civic se manifesta mai cu seamă prin trimiterea de anonime, în care își înfiera inamicii personali, sau prin colaborarea, în general interesată, cu Securitatea. De asemenea, s-a dezvoltat limbajul dublu și caracterul duplicitar, iar luptătorul pentru binele umanității părea mai preocupat de propria parvenire decât de propășirea societății socialiste multilateral-dezvoltate.
Căderea regimurilor comuniste din Europa le-a lăsat moștenire democrațiilor în tranziție industrii neperformante și societăți schimonosite. ”Cu mincinoşi, cu şmecheri, cu oameni cu două feţe şi cu două grăiri nu poţi alcătui ansambluri sociale viabile şi în progres”, spunea Steinhardt. Și totuși, cu acești oameni cu două fețe și cu două grăiri a trebuit să pornească edificarea democrației românești postrevoluționare.
”Omul nou” pasionat de știință, pluricompetent și care atinge nivelul lui Aristotel sau Goethe stă astăzi bine ascuns, fiind greu de găsit de către sociologi. Dintr-un sondaj realizat în 2010 de Facultatea de Sociologie din cadrul Universităţii Bucureşti, reiese că 42% dintre români cred că Soarele se învârte în jurul Pământului, iar 50% - că deochiul poate fi prevenit cu ajutorul culorii roşii.
În ceea ce privește atitudinea față de sex, avem de-a face cu una dintre cele mai mari răsturnări de paradigmă. De la interdicția aproape totală în spațiul public, sexualitatea a ajuns unul dintre cele mai exploatate subiecte în mass-media. ”Femeia nouă” ar fi trebuit să fie îmbrăcată în salopetă, purtătoare a secerei și ciocanului, ca și tovarășul ei de viață, așa cum apărea aceasta pe basoreliefurile proletcultiste. În postcomunism, ea este reprezentată mental prin fata purtătoare doar de silicoane și care se transformă, foarte repede, în pensionară. Modelul intermediar este încă slab reprezentat în conștiința publică.
Planificarea pe cincinale, îndeplinite, desigur, în patru ani și jumătate în comunism, a lăsat loc, în postcomunism, unui refuz de a urmări orice plan mai mult de câteva luni. Autocritica cerută de partid a fost înlocuită de absența oricărei atitudini autocritice. În schimb, de la o relație cu autoritățile marcată de frică și supunere s-a trecut la o atitudine critică severă și chiar la o lipsă de respect cvasigenerală față de reprezentanții oricărei autorități, care pot fi înjurați, porecliți și, la o adică, luați de piept de cetățeanul care și-a descoperit brusc calitatea de contribuabil, chiar și atunci când este doar beneficiar al asistenței sociale.
Acum, fostul Om Nou are mari probleme cu criza. Dar, parafrazându-l pe Gramsci, criza constă exact în faptul că omul vechi e pe moarte, iar omul nou nu se poate naște.
În afara comunicărilor, organizate pe opt secțiuni, a avut loc vernisajul expoziției „Hannah Arendt - Încrederea în om” și proiecția filmului „Execuția”, prezentat de Marius Oprea.
Pe parcursul conferinței au prezentat lucrări: Caius Dobrescu, George Bondor, Florin Mitrea, Vasile Boari, Carmen Mușat, Anton Carpinschi, Lavinia Betea, Cristian Bocancea, Stelian Tănase, Sabin Drăgulin, Chung Hong Key, Doru Tompea, Antonio Patraș, Daniel Șandru, Mark Bucuci, Marius Oprea, Constantin Ilaș, Cristiana Arghire, Natalia Vlas, Sorin Bocancea (coordonatorul conferinței), Georgeta Condur, Tudor Pitulac și Ovidiu Șimonca.
Mai jos găsiți o formă prescurtată și simplificată, fără referințele bibliografice, a comunicării mele, despre ”omul nou”. Textele integrale ale tuturor autorilor care au participat la conferință vor fi publicate în ”Sfera Politicii”.
Avatarurile omului nou – din comunism în postcomunism
În publicitate, există un cuvânt magic. După unele cercetări, se pare că el ar mări impactul reclamelor de televiziune în medie cu 17%. Acesta este cuvântul ”nou”. Și dacă un simplu detergent se vinde mai bine pentru că este livrat sub eticheta ”nou”, nu ar trebui să ne mire farmecul pe care l-a exercitat asupra multora conceptul de ”om nou”.
Omul Nou propus de ideologiile de extremă dreapta era puternic din punct de vedere fizic și moral. El admira forța, disprețuia slăbiciunea și, așa cum spunea Hitler însuși, era ”rapid ca un ogar, rezistent ca pielea tăbăcită și dur ca oțelul Krupp”.
În textele sovietice, descrierea Omului Nou este chiar mai entuziastă. În ceea ce privește capacitățile intelectuale, ”omul de rând va atinge nivelul unui Aristotel, unui Goethe, unui Marx. Și, deasupra tuturor acestor înălțimi, noi culmi se vor ridica”, afirma Troțki. Fizic, ”corpul îi va deveni mai armonios, mișcările mai bine ritmate, vocea mai melodioasă” și, căpătând valențe de supra-om, ”va reuși să-și stăpânească procesele semi-conștiente și inconștiente ale propriului organism: respirația, circulația sângelui, digestia, reproducția”.
Totuși, când vorbim de Omul Nou sovietic trebuie să facem o necesară distincție între felul în care arăta el pe hârtie și rezultatul obținut în practică, adică acel Homo sovieticus de care vorbea Aleksandr Zinoviev. Homo sovieticus părea mai degrabă caracterizat de indiferența față de proprietatea comună și rezultatele muncii, avea tendințe de idolatrizare a culturii vestice, care era ”fructul oprit”, și accepta pasiv politicile impuse de partid, în loc să dea dovadă de inițiativă și entuziasm, așa cum se prezisese.
Omul Nou nu era omul perfect preconizat, ci unul fără remușcări cînd era vorba să fure din avutul obștesc, iar înaltul lui spirit civic se manifesta mai cu seamă prin trimiterea de anonime, în care își înfiera inamicii personali, sau prin colaborarea, în general interesată, cu Securitatea. De asemenea, s-a dezvoltat limbajul dublu și caracterul duplicitar, iar luptătorul pentru binele umanității părea mai preocupat de propria parvenire decât de propășirea societății socialiste multilateral-dezvoltate.
Căderea regimurilor comuniste din Europa le-a lăsat moștenire democrațiilor în tranziție industrii neperformante și societăți schimonosite. ”Cu mincinoşi, cu şmecheri, cu oameni cu două feţe şi cu două grăiri nu poţi alcătui ansambluri sociale viabile şi în progres”, spunea Steinhardt. Și totuși, cu acești oameni cu două fețe și cu două grăiri a trebuit să pornească edificarea democrației românești postrevoluționare.
”Omul nou” pasionat de știință, pluricompetent și care atinge nivelul lui Aristotel sau Goethe stă astăzi bine ascuns, fiind greu de găsit de către sociologi. Dintr-un sondaj realizat în 2010 de Facultatea de Sociologie din cadrul Universităţii Bucureşti, reiese că 42% dintre români cred că Soarele se învârte în jurul Pământului, iar 50% - că deochiul poate fi prevenit cu ajutorul culorii roşii.
În ceea ce privește atitudinea față de sex, avem de-a face cu una dintre cele mai mari răsturnări de paradigmă. De la interdicția aproape totală în spațiul public, sexualitatea a ajuns unul dintre cele mai exploatate subiecte în mass-media. ”Femeia nouă” ar fi trebuit să fie îmbrăcată în salopetă, purtătoare a secerei și ciocanului, ca și tovarășul ei de viață, așa cum apărea aceasta pe basoreliefurile proletcultiste. În postcomunism, ea este reprezentată mental prin fata purtătoare doar de silicoane și care se transformă, foarte repede, în pensionară. Modelul intermediar este încă slab reprezentat în conștiința publică.
Planificarea pe cincinale, îndeplinite, desigur, în patru ani și jumătate în comunism, a lăsat loc, în postcomunism, unui refuz de a urmări orice plan mai mult de câteva luni. Autocritica cerută de partid a fost înlocuită de absența oricărei atitudini autocritice. În schimb, de la o relație cu autoritățile marcată de frică și supunere s-a trecut la o atitudine critică severă și chiar la o lipsă de respect cvasigenerală față de reprezentanții oricărei autorități, care pot fi înjurați, porecliți și, la o adică, luați de piept de cetățeanul care și-a descoperit brusc calitatea de contribuabil, chiar și atunci când este doar beneficiar al asistenței sociale.
Acum, fostul Om Nou are mari probleme cu criza. Dar, parafrazându-l pe Gramsci, criza constă exact în faptul că omul vechi e pe moarte, iar omul nou nu se poate naște.
SERVICIUL ROMAN DE INFORMATII CLUJ , prin Oltean Gheorghe, seful institutiei , nu executa din 2008 o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila . Sentinta a fost data de Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei in procesul SRI cu col. Handrea Ioan.
RăspundețiȘtergere@ Anonim: Presupun ca dvs. sunteti chiar Ioan Handrea. Pot sa va raspund doar atat: daca lucrurile sunt chiar asa cum le prezentati, presupun ca exista institutii la care va puteti adresa pentru executarea hotararii judecatoresti. Insa am cautat putin pe Internet cazul dvs. si, fara sa pretind ca as cunoaste foarte bine situatia, inteleg ca aceasta este ceva mai complicata.
RăspundețiȘtergereMai mult, dvs. ati contestat faptul ca SRI v-a trecut in rezerva, in urma unui ordin din octombrie 2006, prin care au fost trecute în rezerva toate cadrele SRI care au lucrat înainte de 1990 în cadrul Securitatii si au ocupat diverse functii în Directiile I si IV, subdiviziuni ale Securitatii care au facut POLITIE POLITICA.
Va spun sincer si direct: eu nu vreau ca in SRI sa lucreze cei care au lucrat in Securitate inainte de Revolutie, asa ca nu ati gasit persoana potrivita careia sa va adresati. Astfel de cazuri nu-mi arata decat cat de necesara era lustratia in Romania, precum si modificarea Codului Muncii (daca pe Codul Muncii ati contestat decizia SRI). Dincolo de toate, mi-ar fi placut ca aceia aflati in situatia dvs. sa aiba ei insisi bunul-simt sa se retraga definitiv din activitatea informativa sau politica dupa 1989. Ar fi fost un semn ca nu toti fostii securisti si activisti PCR sunt asa cum credem. Din pacate, nu ne-am inselat: cei mai multi sunt exact asa cum credem.
Platim de ani de zile salariile fostilor securisti, le vom plati pensiile multi ani de-acum inainte, nu credeti ca e suficient? Cheltuiti-va pensiile in liniste si macar lasati-ne in pace!