Am observat astazi ca pe blog mi-a aparut, via Google Ads, o reclama la un site, romaniantipsd.ro. Mai remarcasem si inainte astfel de reclame, care faceau publicitate unuia sau altuia dintre candidati, sau, dimpotriva, ii atacau.
De curiozitate, am vizitat site-ul de care va vorbesc, sa vad ce contine. Am gasit, printre altele, un filmulet despre mineriada, postat pe youtube inca din 2007.
Nu stiu ce simtiti voi, dar eu, de cate ori vad imaginile acelea de la mineriada, ma intristez si ma enervez in acelasi timp. Desi am urmarit imaginile de zeci de ori, efectul lor asupra mea nu se estompeaza. Retrairea lucrurilor pe care le-am simtit in 1990 m-a facut sa ma gandesc la anul 2000 si sa ma intreb iarasi cum a fost posibil ca Iliescu sa fie reales presedinte la 10 ani dupa atrocitati, cand nu mai exista pentru nimeni scuza necunoasterii adevarului sau a manipularii practicate de televiziunea nationala. Lasam la o parte fenta Constitutionala care i-a permis lui Ion Iliescu sa candideze pentru a treia oara.
Ei bine, strategia PSD (PDSR pe atunci) a fost ... ca la manual (ce-i drept, mai curand manualul GRU/NKVD/KGB): denigreaza, dezbina, inventeaza un rau iminent!
Intai l-au tocat toti pe Constantinescu si acesta a cedat, renuntand sa mai candideze, declarandu-se invins de sistem. Inlocuitorului lui, Isarescu, i-a fost parca teama sa-si asume pe fata un electorat care astepta altfel de mesaj. Isarescu a candidat independent si parea doar un tehnocrat care ezita in a cuceri puterea. Masinaria PSD a functionat si si-a strans, ca furnicuta, voturile. Ceilalti erau risipiti si destabilizati: PD-ul lui Petre Roman incerca sa-si conserve rolul de partid-balama, iar PNL-ul a dezertat din CDR si n-a mai acceptat nici macar candidat comun la prezidentiale, lasandu-i pe taranisti cu toate partiduletele in carca, partide care mareau pragul necesar intrarii in Parlament, dar nu aduceau si o zestre electorala consistenta. Toata presa urla ca nu mai e nicio sansa pentru CDR sa intre in Parlament, o parte din voturile utile s-au mutat inspre PNL, alti alegatori au stat, descurajati, acasa. Scapa cine poate, parea cuvantul de ordine. Tapul ispasitor a fost gasit, era PNTCD-ul. In fine, asta e istorie.
Pe fondul acestei derute, a tasnit Vadim Tudor, pana atunci cocolosit, luat doi ani la putere si doar rareori urecheat, parinteste, de FSN/FDSN/PDSR . Ne-am trezit cu totii din pumni, cu un tur II in care aveam de ales intre Iliescu si Vadim. Speriati de perspectiva ajungerii celui de-al doilea la putere, contestatarii lui Iliescu, vectorii mesajului anti-comunist, pana atunci tratati adesea ca marginali, fanatici sau excentrici, au fost brusc scosi in fata cu un mesaj anti-Vadim. Ei erau de buna credinta, pe cand sforarii de ani de zile ai politicii romanesti - nu. Si uite-asa s-a rezolvat problema pentru Ion Iliescu.
Cred ca ceea ce se intampla acum este o incercare de reeditare a strategiei din 2000. Eminentele cenusii din PSD au fost tot timpul constiente ca Mircea Geoana are o problema: nu convinge, nu trece sticla si nu entuziasmeaza. Oricat a fost criticat si demonizat, Basescu n-a vrut sa se retraga, precum Emil Constantinescu. Si atunci, s-a inventat Raul: Tiranul, Dictatorul. Numai ca Basescu nu e Vadim, oricat s-a incercat vehicularea teoriei izolarii Romaniei din cauza lui Basescu. In plus, multi dintre "oamenii lui Basescu" sunt chiar foarte bine apreciati in Occident, daca ar fi sa ne gandim doar la Monica Macovei si, mai nou, la Dacian Ciolos, cel care era, inainte de a fi nominalizat pentru postul de comisar european, seful Comisiei prezidentiale pentru Agricultura.
Teoria dictaturii nu rezista la o analiza serioasa si obiectiva. Nu intru aici in prea multe detalii, dar amintesc doar cateva episoade: Calin Popescu Tariceanu a ramas bine mersi prim-ministru, chiar cu un guvern minoritar, in ciuda conflictului cu Basescu, la sefia serviciilor secrete au fost numiti oameni proveniti din alte partide decat PDL, principalele canale de stiri n-au nicio teama de "dictator" si-l toaca, zi de zi, cu o incrancenare iesita din comun, adversari recunoscuti ai "tiranului" au afaceri infloritoare si concentreaza in mana lor putere financiara, mediatica si sindicala, iar in 2007 cei 322 n-au avut nicio retinere sa-l suspende pe presedinte. Basescu nu si-a recastigat atunci mandatul prin forta armelor, cum ar fi facut-o un dictator ce se respecta, ci prin votul cetatenilor simpli. Asadar, unde-i dictatura?
Sa ne mai uitam o data la filmuletul cu mineriada si sa ne minunam cum a putut fi reales Ion Iliescu in 2000. Atunci ni s-a aratat, ca sperietoare, Vadim. Acum ni se spune pe televiziuni ca Basescu e un scelerat violent si un tiran. Va fi suficient pentru ca Geoana, Iliescu, Hrebenciuc @ Co sa castige puterea?
De curiozitate, am vizitat site-ul de care va vorbesc, sa vad ce contine. Am gasit, printre altele, un filmulet despre mineriada, postat pe youtube inca din 2007.
Nu stiu ce simtiti voi, dar eu, de cate ori vad imaginile acelea de la mineriada, ma intristez si ma enervez in acelasi timp. Desi am urmarit imaginile de zeci de ori, efectul lor asupra mea nu se estompeaza. Retrairea lucrurilor pe care le-am simtit in 1990 m-a facut sa ma gandesc la anul 2000 si sa ma intreb iarasi cum a fost posibil ca Iliescu sa fie reales presedinte la 10 ani dupa atrocitati, cand nu mai exista pentru nimeni scuza necunoasterii adevarului sau a manipularii practicate de televiziunea nationala. Lasam la o parte fenta Constitutionala care i-a permis lui Ion Iliescu sa candideze pentru a treia oara.
Ei bine, strategia PSD (PDSR pe atunci) a fost ... ca la manual (ce-i drept, mai curand manualul GRU/NKVD/KGB): denigreaza, dezbina, inventeaza un rau iminent!
Intai l-au tocat toti pe Constantinescu si acesta a cedat, renuntand sa mai candideze, declarandu-se invins de sistem. Inlocuitorului lui, Isarescu, i-a fost parca teama sa-si asume pe fata un electorat care astepta altfel de mesaj. Isarescu a candidat independent si parea doar un tehnocrat care ezita in a cuceri puterea. Masinaria PSD a functionat si si-a strans, ca furnicuta, voturile. Ceilalti erau risipiti si destabilizati: PD-ul lui Petre Roman incerca sa-si conserve rolul de partid-balama, iar PNL-ul a dezertat din CDR si n-a mai acceptat nici macar candidat comun la prezidentiale, lasandu-i pe taranisti cu toate partiduletele in carca, partide care mareau pragul necesar intrarii in Parlament, dar nu aduceau si o zestre electorala consistenta. Toata presa urla ca nu mai e nicio sansa pentru CDR sa intre in Parlament, o parte din voturile utile s-au mutat inspre PNL, alti alegatori au stat, descurajati, acasa. Scapa cine poate, parea cuvantul de ordine. Tapul ispasitor a fost gasit, era PNTCD-ul. In fine, asta e istorie.
Pe fondul acestei derute, a tasnit Vadim Tudor, pana atunci cocolosit, luat doi ani la putere si doar rareori urecheat, parinteste, de FSN/FDSN/PDSR . Ne-am trezit cu totii din pumni, cu un tur II in care aveam de ales intre Iliescu si Vadim. Speriati de perspectiva ajungerii celui de-al doilea la putere, contestatarii lui Iliescu, vectorii mesajului anti-comunist, pana atunci tratati adesea ca marginali, fanatici sau excentrici, au fost brusc scosi in fata cu un mesaj anti-Vadim. Ei erau de buna credinta, pe cand sforarii de ani de zile ai politicii romanesti - nu. Si uite-asa s-a rezolvat problema pentru Ion Iliescu.
Cred ca ceea ce se intampla acum este o incercare de reeditare a strategiei din 2000. Eminentele cenusii din PSD au fost tot timpul constiente ca Mircea Geoana are o problema: nu convinge, nu trece sticla si nu entuziasmeaza. Oricat a fost criticat si demonizat, Basescu n-a vrut sa se retraga, precum Emil Constantinescu. Si atunci, s-a inventat Raul: Tiranul, Dictatorul. Numai ca Basescu nu e Vadim, oricat s-a incercat vehicularea teoriei izolarii Romaniei din cauza lui Basescu. In plus, multi dintre "oamenii lui Basescu" sunt chiar foarte bine apreciati in Occident, daca ar fi sa ne gandim doar la Monica Macovei si, mai nou, la Dacian Ciolos, cel care era, inainte de a fi nominalizat pentru postul de comisar european, seful Comisiei prezidentiale pentru Agricultura.
Teoria dictaturii nu rezista la o analiza serioasa si obiectiva. Nu intru aici in prea multe detalii, dar amintesc doar cateva episoade: Calin Popescu Tariceanu a ramas bine mersi prim-ministru, chiar cu un guvern minoritar, in ciuda conflictului cu Basescu, la sefia serviciilor secrete au fost numiti oameni proveniti din alte partide decat PDL, principalele canale de stiri n-au nicio teama de "dictator" si-l toaca, zi de zi, cu o incrancenare iesita din comun, adversari recunoscuti ai "tiranului" au afaceri infloritoare si concentreaza in mana lor putere financiara, mediatica si sindicala, iar in 2007 cei 322 n-au avut nicio retinere sa-l suspende pe presedinte. Basescu nu si-a recastigat atunci mandatul prin forta armelor, cum ar fi facut-o un dictator ce se respecta, ci prin votul cetatenilor simpli. Asadar, unde-i dictatura?
Sa ne mai uitam o data la filmuletul cu mineriada si sa ne minunam cum a putut fi reales Ion Iliescu in 2000. Atunci ni s-a aratat, ca sperietoare, Vadim. Acum ni se spune pe televiziuni ca Basescu e un scelerat violent si un tiran. Va fi suficient pentru ca Geoana, Iliescu, Hrebenciuc @ Co sa castige puterea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu