Demagogia bunului-simt: crinul si tribunul

Dezamagire crunta pentru cei care chiar sperau la o revolutie a bunului-simt in Romania!

E adevarat ca eu am fost de la inceput mai sceptica asupra faptului ca bunul-simt poate castiga campanii, intr-o tara in care scuipatul de coji de seminte e, uneori, mai des intalnit decat utilizarea batistei de unica folosinta, in care manelele au cucerit aproape tot, de la campusurile studentesti la chiliile manastiresti, in care apa e considerata de multi mai utila in sprit decat combinata cu sapunul, in care televiziunile sunt sufocate de personaje grotesti care poarta, aproape invariabil, si delicatul cognomen "porno", in care pentru fiecare lucru frumos pe care-l intalnim in cale (caci exista, din fericire, si astfel de lucruri) trebuie sa "inghitim" alte doua-trei mizerii care n-au fost teleportate aici de extraterestri si nici aduse de niste hoarde de barbari dornici sa ne porcaiasca noua raul si ramul.

Asadar, eu nu aveam asteptari atat de mari si ca atare nu am nici deziluzii pe masura. Dar stiu ca erau multe persoane, in special tineri, care chiar sperau mult de la candidatul PNL, dl. Crin Antonescu. I-am vazut in actiune pe acesti tineri mai ales in precampanie, cand celelalte partide nu se dezmortisera inca. Liberalii au fost cei mai activi pe Internet in acea perioada. Citeau bloguri, trimiteau comentarii ca furnicutele, votau unde gaseau ceva de votat, isi mareau retelele de prieteni pe Facebook, pe Linkedin, pe hi5 si oriunde gaseau un loc pe care sa-l poata folosi pentru a trimite link-uri catre site-ul lui Crin Antonescu, insigne virtuale, bannere, filmulete etc. Mi-au placut tocmai pentru ca erau atat de dedicati cauzei, am acceptat chiar si entuziasmul cu care o mai dadeau uneori cu bata in balta prin unele comentarii deplasate sau cu greseli puerile de ortografie.

Desi stiam ca nu prea e posibil sa te maturizezi altfel, speram totusi ca toti acesti tineri entuziasti vor fi scutiti cat mai mult timp de momentul trist in care vor simti ca au fost naivi, de momentul in care vor intelege ca nici "ai lor" nu sunt chiar atat de buni, nici "ceilalti" chiar atat de rai. Dar procedeul de calire a otelului presupune si o faza de racire brusca, nu? Ei bine, galeti de apa rece au inceput sa fie turnate peste temperaturile inalte ale entuziasmului sustinatorilor lui Crin Antonescu.

Dupa un moment foarte bun al liderului PNL (cel cu propunerea lui Iohannis si inhamarea PSD-ului la aceeasi caruta), au urmat prestatii destul de neconvingatoare: strategii indoielnice, atacuri indecise si imprastiate, discursuri fie lancede, fie de o agresivitate fortata si care nu-i sedea bine, dar, mai presus de orice, o lipsa de coerenta a campaniei liberalilor cu mesajul general al acesteia: Romania bunului-simt.

Ei bine, mie nu mi s-a parut deloc de bun-simt declaratia recenta a lui Ludovic Orban, care a spus ca pe Basescu il voteaza alcoolicii, tiganii si prostituatele. Marturisesc faptul ca mie imi era simpatic dl. Orban, chiar si in momentele in care nu avea o imagine publica prea buna. Tin minte ca ma mai si contraziceam pe aceasta tema cu unii amici care nu puteau sa-l suporte. Nu mi-a placut deloc linsajul mediatic la care a fost supus dl. Orban cu ocazia unui nefericit accident auto, de care unii profitau pentru a-l jigni, spunand ca ar fi un betiv. Tocmai de aceea nu ma asteptam ca dumnealui sa se comporte acum in acest fel. E bine, cel putin, ca dl. Antonescu s-a delimitat de aceasta declaratie.

Nu mi s-a parut chiar asa o dovada de bun-simt nici ca dl. Crin Antonescu, intrat in Parlament la redistribuire, de pe locul al doilea in colegiu, sa se ratoiasca la o persoana desemnata pentru a forma un cabinet si care urma o procedura constitutionala, spunandu-i ca nu are ce cauta in Parlament. Domnule Antonescu, nu e doar Parlamentul dumneavoastra!

Dar asta n-ar fi nimic pe langa ce mi-a fost dat sa aud sambata la Realitatea, la emisiunea lui Robert Turcescu. Dupa o prima parte de interviu destul de buna si echilibrata, dl. Antonescu a afirmat ca in turul al doilea ar vota cu oricare dintre contracandidatii lui Traian Basescu. Inclusiv cu Vadim Tudor?, l-a intrebat moderatorul. Inclusiv, a raspuns dl. Antonescu. Inclusiv cu dl. Becali? Inclusiv, a venit din nou raspunsul, mai rece ca gheata. Daca dl. Antonescu ar fi fost nervos, intr-o confruntare cu vreun adversar, si ar fi scapat porumbelul in toiul unui scandal, as fi putut sa inteleg si sa nu blamez. Pana la urma, oricine poate gresi, luat de val. Dar pe mine m-a inspaimantat faptul ca dl. Antonescu era perfect calm si rational.

M-am gandit atunci ca printre sustinatorii domniei sale probabil ca sunt si multi dintre cei care in 2000 l-au votat, cu inima stransa si manuta moale, pe Ion Iliescu, doar ca nu cumva sa iasa Vadim. Stiu ca unii isi amintesc si acum de acel moment ca de unul dintre cele mai neplacute din viata lor de cetateni. Iar acum vine domnul Crin Antonescu si ne spune ca, intr-o (din fericire improbabila) conjunctura in care Vadim ar ajunge din nou in turul al doilea, de data aceasta ar trebui sa-l votam, doar ca sa nu iasa Basescu presedinte. Curat revolutie a bunului-simt!