Ce știm deja din sondajul CCSB la Iași, fără să cunoaștem rezultatele

Se discută mult zilele acestea despre sondajele USL pentru desemnarea candidaților la alegerile locale. La Iași, PC nu a avut, se pare, încredere în partenerii de coaliție, hotărând să facă un sondaj propriu, separat de cel al ACD, și care a fost realizat de CCSB (firmă la care, dacă mai sunt unii care nu știu, 66% din acțiuni sunt deținute de Camelia Voiculescu, fiica lui Dan Voiculescu, restul fiind ale lui Mihai Motoc și Mirel Palada).

Despre rezultatele sondajelor nu se știe mare lucru până acum: unii susțin că Gheorghe Nichita conduce fără probleme la intenția de vot pentru primărie, alții – că Tudor Ciuhodaru i-ar sufla în ceafă dlui Nichita sau chiar că l-ar fi și depășit. Pe de altă parte, o serie de atacuri la adresa lui Dumitru Oprea, venite în ultima vreme, sugerează că și actualul senator PDL ar sta binișor în sondajele făcute de USL pentru funcția de primar, căci nu-i nimeni așa de prost să atace un candidat fără nicio șansă.

Însă miza acestor sondaje e prea mare ca să nu bănuim că se încearcă și dezinformări la greu. De aceea mă voi feri să speculez prea mult pe marginea cifrelor care „răsuflă” dinspre partide. Pot, însă, comenta unele lucruri pe care le cunosc, așa cum ar fi modul de realizare a sondajului CCSB.

Din surse credibile, vă pot spune că sondajul CCSB s-a făcut prin metoda CATI (computer assisted telephone interview), deci prin

Fotojurnal: Iași, 6.07.2011

Povestea zilei
Audiențe la Primărie: pliantul, bilet de transport cu duba
(Sursa: TeleM)
1.















2.















3.















4.















Comunicare în Consiliul Județean Iași
(Sursa: TeleM)





























”Lași”, mândria Europei
(Sursa: TeleM)

Chișinău: the final frontier

Update: după o noapte cu răsturnări spectaculoase, Dorin Chirtoacă a recâștigat primăria Chișinăului. Vezi la finalul textului evoluția pe ore a scorului!

Tocmai s-a încheiat procesul de vot din Republica Moldova. Cea mai importantă bătălie este cea din Chișinău, între liberalul Dorin Chirtoacă și comunistul Igor Dodon.

Campania din turul al doilea a fost dură, cu dezvăluiri șocante. Un document pe care Dodon l-a adus drept dovadă că primarul Chirtoacă ar fi folosit o firmă românească pe post de intermediar în achiziția de troleibuze a fost identificat de Chirtoacă drept o falsificare a Monitorului Oficial al României.

De asemenea, liberalii au scos la iveală faptul că unul dintre consilierii locali comuniști, ales acum două săptămâni pe lista lui Dodon, a fost condamnat în 1988 pentru că a violat și ucis o fetiță de 12 ani,

Blestemul pasajului. Operațiunea Tulumba

Update 20 iunie, ora 16:00: Veste bună! A dispărut furtunul. Sper că și apa :).

Știm cu toții că pasajul de la Hala Centrală a înghițit milioane de Euro, pentru proiectare și realizare. Cu toate suplimentările de buget și amânările consecutive ale termenului de finalizare, problemele continuă să apară și, din câte se pare, nu e vorba doar de ruinele găsite sau de faptul că hidroizolația esplanadei a cedat și trebuie refăcută.

În 2009, primarul admitea că există o problemă legată de pânza de apă freatică: ”Ar trebui să continue mai în profunzime cu săpăturile, dar este imposibil. Pânza freatică este prea sus. Acum, caută o soluție tehnică pentru a duce pânza mai jos, altfel pasajul va fi în pericol de a fi inundat. Dacă rezolvă această problemă, lucrările vor avansa foarte repede”, spunea Gheorghe Nichita.

Așadar, în 2009 se căutau soluţii tehnice pentru coborârea nivelului pânzei freatice cu 2,5 metri. Cum lucrările au continuat, cum ni se tot promite finalizarea și ni se dau tot felul de detalii despre cum va arăta pasajul (până și despre tipul de pardoseli care vor exista), orice om normal înțelege că s-au găsit soluțiile tehnice care se căutau acum doi ani. Așa să fie oare?

Cum sunt curioasă din fire, am descoperit o poveste care ridică, totuși, mari semne de întrebare.



















Observând că din șantier iese, de ceva vreme, un furtun pus în dreptul gurii de canal

Cum se pregătesc candidații USL pentru sondajul cel mare

Cei care vor cu adevărat să iasă primii în sondaje (și nu sunt doar mâini moarte, nominalizate ca să nu încurce înțelegerile) trag tare, chiar și pe ultima sută de metri. Se știe deja că unii împart pliante, alții s-au apucat cu sârg de ținut audiențe, iar azi am mai aflat și altă metodă utilizată.

M-a sunat o cunoștință veche, de obicei nu foarte interesată de politică, și cu care nu mai vorbisem de mult timp. Printre altele, îmi spune la un moment dat:

”Hai să-ți spun ceva care s-ar putea să te intereseze! Știi cu ce se ocupă Florin Constantinescu?”

Zic: ”Păi, cu ce să se ocupe? E senator, dacă te referi la persoana la care cred eu”.

”Nu-nu, lasă asta”, îmi răspunde amica. ”Stai să vezi ce mi s-a întâmplat. Mă sună cineva pe telefonul fix și văd pe Caller ID un număr 077...........,

Cronică TV: Săritura în bordură, sport național

Ați auzit vreodată expresia ”a sări ca râma-n bordură”?
Poate nu ați auzit-o și nici nu gustați argoul, dar să știți că, dacă nu v-ați uitat ieri la emisiunea Danei Grecu de pe Antena 3, ați ratat un excelent studiu de caz privind săritura ca râma-n bordură.

Personajul principal a fost deputatul PSD Nicolae Bănicioiu, care n-a auzit, se pare, proverbul ”dacă tăceai, filosof rămâneai”. Domnia sa n-a putut, cu niciun chip, să tacă, iar un porumbel zglobiu a ieșit mintenaș din distinsa gură de tânără speranță social-democrată, așa cum îi spun mulți. Problema nu e că Dl Bănicioiu a făcut o greșeală. Greșeli, confuzii și chiar gafe facem cu toții, dar când perseverezi în greșeală, te ambiționezi și te umfli in pene pe un post național, contrazicându-i pe alții, parcă ne duce gândul la un alt proverb, cel care se bazează pe rima ”destul” – ”fudul”.

Concret, ieri seară se discuta la Antena 3 despre regionalizare. Pe lângă invitații din platou, la emisiune au participat, în direct din Brașov și din Iași, președinții de consilii județene Aristotel Căncescu și Constantin Simirad. Și chiar de la conu’ Costică i s-a tras lui Nicolae Bănicioiu.

Tov. Vițăvercea câștigă primăria?

Update 7 iunie, 00:58: Comuniștii au câștigat primul loc la alegerile pentru Consiliul Municipal din Chișinău, dar pentru primar va exista un al doilea tur. Fiind poziționat al doilea (deși incumbent) și comparativ cu ce ieșise la exit-poll, Dorin Chirtoacă a avut o înfrângere. Totuși, față de dezastrul ce se arăta în cursul zilei de ieri, când părea să nu mai existe o a doua șansă, și având în vedere recuperarea semnificativă de pe ultima sută de metri, rezultatul lui Chirtoacă pare aproape o victorie.
__________________________________________

Astăzi m-am convins: comunismul e contraindicat la sociologie ca sifilisul la sistemul nervos, ca să-l parafrazez pe Țuțea.

Vasile Dâncu a fost ”răzbunat”: exit-poll-ul din Republica Moldova, realizat de patru instituţii (CBS AXA, Institutul de Politici Publice, Institutul European de Studii Politice şi ADEPT) a dat-o-n bară grandios, la fel de tare ca IRES-ul lui Dâncu, în noiembrie 2010. Concret, anul trecut exit-poll-ul IRES a prezis victoria PLDM cu o diferență de 8,9% în fața comuniștilor (PLDM: 34,6%, PCRM: 25,7%). În realitate, diferența dintre partidele situate în frunte a fost oarecum apropiată de cea prognozată (9,9%), numai că viceversa: PLDM – 29,4%, PCRM – 39,3%.

Aseară, exit-poll-ul comandat de PublikaTV estima victoria fără emoții a lui Dorin Chirtoacă, la o diferență de 12,2 puncte procentuale: Dorin Chirtoacă (Partidul Liberal) – 53,1%, Igor Dodon (Partidul Comuniştilor din Republica Moldova) - 40,9%. În seara aceasta, după numărarea unei părți importante din voturi (82,67%), ”șoc și groază”: diferența e de 8,71%, dar, din nou, viceversa: Dorin Chirtoacă – 43,45%, Igor Dodon – 52,16%! Bine măcar că dl Chirtoacă, ce-mi pare un om cu bun-simț și cu capul pe umeri, nu s-a apucat aseară să țopăie precum ”Mihaela,

De la "panem et circenses" la "de lege ferenda"

Cred că aproape toți cei care au urmărit ședința Consiliului Județean de astăzi au avut tendința de a o descrie ca fiind un adevărat circ. Și, chiar dacă, în funcție de simpatii sau antipatii, putem aprecia că unii au greșit mai mult și alții mai puțin, realitatea este că toate părțile implicate au avut o contribuție la impresia generală dezagreabilă pe care a produs-o această ședință.

Dacă ne gândim la expresia latină panem et circenses, putem spune că am avut astăzi asigurat circul. Și totuși, a fost utilă și această ședință la ceva. Din punctul meu de vedere, a produs chiar o pâine: o pâine de mâncat pentru juriști și parlamentari, întrucât convocarea celor două ședințe extraordinare ale CJ Iași a scos în evidență faptul că ar fi nevoie de o

20 mai

Luată de treburile zilnice, nu mi-am dat seama că astăzi este 20 mai. Mulți își amintesc această dată doar ca fiind ziua primelor alegeri de după Revoluție. Ion Iliescu a fost ales președinte cu un scor zdrobitor: 85,07%, ceea ce i-a făcut pe unii să constate, amar, că nu degeaba a coincis ziua alegerilor cu sărbătoarea creștin-ortodoxă Duminica Orbului.

Pe 20 mai s-a născut, însă, și Corneliu Coposu. Poate că n-aș fi ținut minte această dată, dacă nu m-aș fi gândit, chiar în acei ani tulburi, ce ”cadou” frumos i-a făcut neamul românesc de ziua lui, după 17 ani de pușcărie. Pentru foștii deținuți politici cred că alegerile din 20 mai 1990 au reprezentat un moment extrem de frustrant, aproape de neînțeles. Până și Petre Țuțea a izbucnit într-un moment de supărare: ”Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temniță pentru un popor de idioți! De asta numai eu am fost în stare…”, spunea Țuțea cu năduf, după alegeri. Și i-am înțeles supărarea, care l-a făcut pe el, un mare român, să spună acel lucru. Dar Corneliu Coposu nici măcar nu și-a exprimat niciodată amărăciunea pentru rezultatele din 1990 prin vorbe grele, reușind să împrăștie în jurul său speranță și lumină. Că unii au fost orbi, nu a fost vina lui.

Corneliu Coposu a fost pus în libertate în 1964. Pe atunci, viitorul președinte Iliescu avea deja 20 de ani de când intrase în Uniunea Tineretului Comunist și 11 ani de când era membru PCR. În 1956, Ion Iliescu devenise secretar al C. C. al UTC, chiar în anul în care Corneliu Coposu, ținut în arest preventiv din 1947, era condamnat la muncă silnică pe viață, pentru "înaltă trădare a clasei muncitoare" și "crimă contra reformelor sociale". În timp ce fostul deținut politic, absolvent al Facultății de Drept, era nevoit să se angajeze muncitor necalificat ca să supraviețuiască, Iliescu ajungea membru în Comitetul Central al PCR.













După 1989, Ion Iliescu a condus România, din cea mai înaltă funcție, timp de 10 ani. Corneliu Coposu n-a apucat nici măcar să trăiască ziua în care s-a produs alternanța la putere, în 1996. Dar schimbarea de direcție a României i s-a datorat, în mare măsură, și lui. Foarte multe dintre ideile susținute de Corneliu Coposu în 1990, fiind taxat ca ”dușman al poporului”, au fost, chiar dacă târziu și adesea datorită presiunilor occidentale, adoptate de ”oamenii de bine” ai lui Iliescu. Întotdeauna mi-a plăcut titlul unei cărți a lui Richard M. Weaver, folosită de libertarienii din SUA, la un moment dat, ca slogan: ”Ideas have consequences”. Chiar au. Iar istoria este ironică. Cred că numele lui Ion Iliescu va rămâne pe vecie asociat cu mineriadele, în timp ce Corneliu Coposu va fi, mereu, Seniorul.

I-am întâlnit pe amândoi; pe Ion Iliescu o singură dată, în București,

Porcul anticonstituțional

Mă irită primarii care se plâng că nu pot rezolva problemele comunității fiindcă parlamentarii nu au făcut suficient lobby la București ca să primească administrația locală bani în plus. Când i-am ales, nu ne-au spus că prestația lor depinde, în mod decisiv, de cea a parlamentarilor din circumscripție. Și, până la urmă, cum gândesc ei că ar trebui să fie viața de primar? Parlamentarii să aducă bani cu nemiluita și primarii doar să-i cheltuiască? Mersi, dacă-i dai un card, de cheltuit bani până și o pițipoancă știe, fără să urmeze cine știe ce cursuri speciale în domeniu.

Nu-mi plac nici parlamentarii care se laudă că ”au adus mulți bani”. Lăsăm la o parte faptul că uneori nici nu e adevărat, iar ei cotcodăcesc întruna, ca găina care a făcut o mărgică. Dar chiar dacă ar fi adevărat, tot n-ar trebui să spună aceste lucruri în public, din motive pe care le voi detalia mai jos.

În mandatul 2000-2004, când era PSD la guvernare, politicienii ieșeni din acest partid erau criticați că ”nu fac precum cei de la Bacău”, care au adus mai mulți bani orașului/județului lor, prin influența pe care o aveau la centru. Țin minte că eram într-o zi invitată la o emisiune, când am auzit același refren: de ce nu fac pesediștii ieșeni ca Hrebenciuc & Co? Am încercat să explic atunci că ”grupul de la Bacău” nu poate și nu trebuie să fie un exemplu.

Bugetul guvernamental disponibil pentru toate județele este ca un tort cu mărime finită,