Indicativ RO (II): Guvernul – distribuitor falimentar de peşti

Vă prezint o micro-serie cu şapte episoade, în care propun o perspectivă relaxată, pe alocuri serioasă, pe alocuri comică, asupra principalelor instituţii româneşti, după douăzeci de ani de încercări de democraţie.

Precizez de la început că aceste tablete sunt ca un fel de caricaturi: am selectat, cu o subiectivitate asumată, câteva trăsături pe care le-am considerat relevante sau doar surprinzătoare şi le-am scos şi mai mult în evidenţă. Niciuna dintre schiţe nu are pretenţia de descriere exhaustivă a unei realităţi foarte complexe sau de copie fidelă a acesteia. Dacă vreţi poze, mergeţi la fotograf!

1. Instituţia Preşedintelui Romaniei – destin entuziast de ţap ispăşitor
2. Guvernul – distribuitor falimentar de peşti
3. Parlamentul – extraterestrul obez, sănătos la celule şi bolnav la trup
4. Justiţia – „Daţi numai câte unul, să ajungă la toată lumea!”
5. Biserica – până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii sau lupta împotriva preţurilor de dumping
6. Armata şi Poliţia – creşterea prin micşorare
7. Presa – „Unleash hell!”

2. Guvernul – distribuitor falimentar de peşti

Guvernul nu prea are cum să fie iubit într-o ţară aflată într-o nesfârşită tranziţie spre o struţo-cămilă nedefinită şi în care s-au adunat atâtea decizii economico-sociale greşite încât e greu să mai poată cineva descâlci ghemul. Şi atunci guvernanţii au încercat să-şi cumpere iubirea „supuşilor” fără a descâlci nodurile din urmă, promiţând că „dau” şi uitând să spună că, pe măsură ce dai mai mult, trebuie să şi iei mai mult. Iar ghemul creşte şi creşte, ajungând mai rău ca nodul gordian, în aşteptarea unui Alexandru Macedon.

După ce şi-au reţinut „dreptul de şmecher”, cum au avut un bănuţ disponibil pentru „prostime”, guvernanţii l-au şi cheltuit pe peşti, aruncaţi cu aere de generozitate spre mulţime, dar foarte rar pe nişte undiţe cu care oamenii să pescuiască singuri. Iar mulţimile n-au prea cerut niciodată undiţe, ele vor doar peşti şi protestează dacă la un moment dat nu mai primesc. A devenit deja „dreptul” lor. Sunt de acord să fie vândute şi puţinele undiţe existente, doar ca să se poată cumpăra azi peşti, cât mai graşi, cât mai mulţi şi chiar pe datorie. Pescarii pot să fie jupuiţi de vii, chiaburii dracului! Luaţi-le undiţele, vindeţi-le şi daţi hrană la popor! – se aude zilnic din piaţa publică. După ce au învăţat populaţia cu această mentalitate, acum guvernele vor să dezvolte pescuitul. Cum? Nu ştim, dar trebuie să continue distribuţia gratuită de peşti, fiindcă altfel explodează mămăliga.

Aproape toate cabinetele care s-au succedat au avut grijă să mai distrugă puţin executivul prin ceea ce au făcut şi prin figurile de tristă amintire pe care le-au scos în faţă. După ce „au porcăit locul”, cum spune o replică din filmul Operaţiunea „Monstrul” (dacă tot am vorbit de pescuit), au lăsat moştenire către urmaşi imaginea şi problemele acumulate şi au trecut în opoziţie, luptând de acolo să recâştige blazonul murdar de noroi şi titlul de distribuitor oficial de peşti către fraieri.

Şi povestea pare fără ieşire, fiindcă alegătorii, presa şi Curtea Constituţională vor peşti. Dacă apare Alexandru Macedon, pun pariu că este alungat cu pietre şi tăierea nodului e declarată neconstituţională.