De la "panem et circenses" la "de lege ferenda"

Cred că aproape toți cei care au urmărit ședința Consiliului Județean de astăzi au avut tendința de a o descrie ca fiind un adevărat circ. Și, chiar dacă, în funcție de simpatii sau antipatii, putem aprecia că unii au greșit mai mult și alții mai puțin, realitatea este că toate părțile implicate au avut o contribuție la impresia generală dezagreabilă pe care a produs-o această ședință.

Dacă ne gândim la expresia latină panem et circenses, putem spune că am avut astăzi asigurat circul. Și totuși, a fost utilă și această ședință la ceva. Din punctul meu de vedere, a produs chiar o pâine: o pâine de mâncat pentru juriști și parlamentari, întrucât convocarea celor două ședințe extraordinare ale CJ Iași a scos în evidență faptul că ar fi nevoie de o

20 mai

Luată de treburile zilnice, nu mi-am dat seama că astăzi este 20 mai. Mulți își amintesc această dată doar ca fiind ziua primelor alegeri de după Revoluție. Ion Iliescu a fost ales președinte cu un scor zdrobitor: 85,07%, ceea ce i-a făcut pe unii să constate, amar, că nu degeaba a coincis ziua alegerilor cu sărbătoarea creștin-ortodoxă Duminica Orbului.

Pe 20 mai s-a născut, însă, și Corneliu Coposu. Poate că n-aș fi ținut minte această dată, dacă nu m-aș fi gândit, chiar în acei ani tulburi, ce ”cadou” frumos i-a făcut neamul românesc de ziua lui, după 17 ani de pușcărie. Pentru foștii deținuți politici cred că alegerile din 20 mai 1990 au reprezentat un moment extrem de frustrant, aproape de neînțeles. Până și Petre Țuțea a izbucnit într-un moment de supărare: ”Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temniță pentru un popor de idioți! De asta numai eu am fost în stare…”, spunea Țuțea cu năduf, după alegeri. Și i-am înțeles supărarea, care l-a făcut pe el, un mare român, să spună acel lucru. Dar Corneliu Coposu nici măcar nu și-a exprimat niciodată amărăciunea pentru rezultatele din 1990 prin vorbe grele, reușind să împrăștie în jurul său speranță și lumină. Că unii au fost orbi, nu a fost vina lui.

Corneliu Coposu a fost pus în libertate în 1964. Pe atunci, viitorul președinte Iliescu avea deja 20 de ani de când intrase în Uniunea Tineretului Comunist și 11 ani de când era membru PCR. În 1956, Ion Iliescu devenise secretar al C. C. al UTC, chiar în anul în care Corneliu Coposu, ținut în arest preventiv din 1947, era condamnat la muncă silnică pe viață, pentru "înaltă trădare a clasei muncitoare" și "crimă contra reformelor sociale". În timp ce fostul deținut politic, absolvent al Facultății de Drept, era nevoit să se angajeze muncitor necalificat ca să supraviețuiască, Iliescu ajungea membru în Comitetul Central al PCR.













După 1989, Ion Iliescu a condus România, din cea mai înaltă funcție, timp de 10 ani. Corneliu Coposu n-a apucat nici măcar să trăiască ziua în care s-a produs alternanța la putere, în 1996. Dar schimbarea de direcție a României i s-a datorat, în mare măsură, și lui. Foarte multe dintre ideile susținute de Corneliu Coposu în 1990, fiind taxat ca ”dușman al poporului”, au fost, chiar dacă târziu și adesea datorită presiunilor occidentale, adoptate de ”oamenii de bine” ai lui Iliescu. Întotdeauna mi-a plăcut titlul unei cărți a lui Richard M. Weaver, folosită de libertarienii din SUA, la un moment dat, ca slogan: ”Ideas have consequences”. Chiar au. Iar istoria este ironică. Cred că numele lui Ion Iliescu va rămâne pe vecie asociat cu mineriadele, în timp ce Corneliu Coposu va fi, mereu, Seniorul.

I-am întâlnit pe amândoi; pe Ion Iliescu o singură dată, în București,

Porcul anticonstituțional

Mă irită primarii care se plâng că nu pot rezolva problemele comunității fiindcă parlamentarii nu au făcut suficient lobby la București ca să primească administrația locală bani în plus. Când i-am ales, nu ne-au spus că prestația lor depinde, în mod decisiv, de cea a parlamentarilor din circumscripție. Și, până la urmă, cum gândesc ei că ar trebui să fie viața de primar? Parlamentarii să aducă bani cu nemiluita și primarii doar să-i cheltuiască? Mersi, dacă-i dai un card, de cheltuit bani până și o pițipoancă știe, fără să urmeze cine știe ce cursuri speciale în domeniu.

Nu-mi plac nici parlamentarii care se laudă că ”au adus mulți bani”. Lăsăm la o parte faptul că uneori nici nu e adevărat, iar ei cotcodăcesc întruna, ca găina care a făcut o mărgică. Dar chiar dacă ar fi adevărat, tot n-ar trebui să spună aceste lucruri în public, din motive pe care le voi detalia mai jos.

În mandatul 2000-2004, când era PSD la guvernare, politicienii ieșeni din acest partid erau criticați că ”nu fac precum cei de la Bacău”, care au adus mai mulți bani orașului/județului lor, prin influența pe care o aveau la centru. Țin minte că eram într-o zi invitată la o emisiune, când am auzit același refren: de ce nu fac pesediștii ieșeni ca Hrebenciuc & Co? Am încercat să explic atunci că ”grupul de la Bacău” nu poate și nu trebuie să fie un exemplu.

Bugetul guvernamental disponibil pentru toate județele este ca un tort cu mărime finită,

Totalitarismul, de la origini la consecințe

Astăzi am participat la Conferința Națională ”Totalitarismul de la origini la consecințe”, organizată pe 3-4 mai 2011 de Universitatea ”Petre Andrei” din Iași și Centrul Cultural German Iași, în parteneriat cu Revista ”Sfera Politicii”, Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România și Revista ”Observator Cultural”.

În afara comunicărilor, organizate pe opt secțiuni, a avut loc vernisajul expoziției „Hannah Arendt - Încrederea în om” și proiecția filmului „Execuția”, prezentat de Marius Oprea.

Pe parcursul conferinței au prezentat lucrări: Caius Dobrescu, George Bondor, Florin Mitrea, Vasile Boari, Carmen Mușat, Anton Carpinschi, Lavinia Betea, Cristian Bocancea, Stelian Tănase, Sabin Drăgulin, Chung Hong Key, Doru Tompea, Antonio Patraș, Daniel Șandru, Mark Bucuci, Marius Oprea, Constantin Ilaș, Cristiana Arghire, Natalia Vlas, Sorin Bocancea (coordonatorul conferinței), Georgeta Condur, Tudor Pitulac și Ovidiu Șimonca.

Mai jos găsiți o formă prescurtată și simplificată, fără referințele bibliografice, a comunicării mele, despre ”omul nou”. Textele integrale ale tuturor autorilor care au participat la conferință vor fi publicate în ”Sfera Politicii”.

Avatarurile omului nou – din comunism în postcomunism

În publicitate, există un cuvânt magic. După unele cercetări, se pare că el ar mări impactul reclamelor de televiziune în medie cu 17%. Acesta este cuvântul ”nou”. Și dacă un simplu detergent se vinde mai bine pentru că este livrat sub eticheta ”nou”, nu ar trebui să ne mire farmecul pe care l-a exercitat asupra multora conceptul de ”om nou”.

Omul Nou propus de ideologiile de extremă dreapta era puternic din punct de vedere fizic și moral. El admira forța, disprețuia slăbiciunea și, așa cum spunea Hitler însuși, era ”rapid ca un ogar, rezistent ca pielea tăbăcită și dur ca oțelul Krupp”.

În textele sovietice, descrierea Omului Nou este chiar mai entuziastă. În ceea ce privește capacitățile intelectuale, ”omul de rând va atinge nivelul unui Aristotel, unui Goethe, unui Marx. Și, deasupra tuturor acestor înălțimi, noi culmi se vor ridica”, afirma Troțki. Fizic, ”corpul îi va deveni mai armonios, mișcările mai bine ritmate, vocea mai melodioasă” și, căpătând valențe de supra-om, ”va reuși să-și stăpânească procesele semi-conștiente și inconștiente ale propriului organism: respirația, circulația sângelui, digestia, reproducția”.

Adevărul despre uciderea lui Bin Laden :)

Nu cred că trupele americane de comando l-au ucis pe Osama bin Laden. Eu cred că a fost vorba, de fapt, de serviciile secrete ale lui Băsescu. Speriat la culme de surpriza anunțată pentru ziua de luni de Sorin Ovidiu Vântu și de faptul că acum nu va mai trebui să se bată doar cu SOV și motanul, ci cu ditamai Elanul,