Ma enerveaza (I)

M-am gandit sa inaugurez o rubrica noua, in care sa scriu, din cand in cand, despre lucrurile si persoanele care ma enerveaza (sau, oricum, imi fac o impresie proasta). Nu am facut o ierarhie a gradului de iritare pe care mi-l produc si nu incerc sa le scriu intr-o ordine a importantei. Pur si simplu le voi mentiona pe masura ce imi vin in minte. Incep astazi cu primele cinci.

Asadar, ma enerveaza:


1. proprietarii de masini care isi agata o multime de obiecte de oglinda, fie pe post de decoratii, fie pentru protectie divina (cruciulite sau iconite). Am vazut o data in Bucuresti unul care avea cel putin 20 de cruci, nu doar pe oglinda, ci si aplicate cu ventuze pe parbriz. Nu mi-a dat senzatia unui crestin evlavios, ci doar a unui adorator penibil al zeului Kitsch.

2. soferii care merg iarna cu anvelope de vara, uneori si foarte uzate. In principiu, nu m-ar interesa prea mult ce fac cu masina si cu viata lor, dar rezultatul neplacut e ca derapeaza si blocheaza circulatia pentru toti ceilalti, ca sa nu mai vorbim de situatia, cu adevarat grava, in care provoaca accidente.

3. persoanele care sunt excesiv de familiare cu ospatarii sau alte categorii de personal din domeniul serviciilor, crezand ca asa arata ce VIP-uri sunt ele. Ar trebui sa le spuna cineva ca, daca lasa un bacsis, asta nu inseamna ca pot sa racneasca "Mariana, vino imediat aici!!!!!" dintr-un capat al barului in altul, nici ca pot sa faca glume proaste, cu aluzii sexuale, la adresa aceleeasi biete chelnerite. In cele mai multe cazuri, poti sa-ti dai seama ce fel de om e cineva dupa felul in care trateaza chelnerii, femeile de serviciu si asa mai departe.

4. oamenii al caror comportament fata de ceilalti este in mod vadit si excesiv influentat de un anumit interes. Cred ca ati vazut cu totii persoane care sunt foarte obraznice in general, dar extrem de umile sau lingusitoare fata de cei care sunt in masura sa le rezolve o anumita problema. Stiti genul: cei care mai ca se fac pres in fata doctorului sau profesorului care trebuie sa dea o nota odraslei, dar care sunt in stare, cand nu mai au nevoie, sa le dea acelorasi doi un branci la urcarea in tramvai; "caratorii de geanta a sefului", care urla si ii jignesc pe propriii subalterni; cei care vin plini de lingusiri si umilinta sa-ti ceara un imprumut, dar te injura cand le ceri banii inapoi. E adevarat ca se spune ca "interesul poarta fesul", dar putina decenta si constanta in comportament n-ar strica.

5. preotii care nu-ti dau niciodata chitanta pentru bani si nici macar nu schiteaza vreun gest ca ar fi dispusi sa faca acest lucru, chiar atunci cand sumele sunt marisoare, de peste un milion de lei vechi. De fapt, daca ma gandesc mai bine, nu tin minte sa fi auzit de vreun caz in care uneia dintre cunostintele mele sa i se fi propus in mod spontan de catre un preot sa-i elibereze chitanta. Am platit si eu, in decursul anilor, diverse servicii religioase si cred ca e inutil sa va spun ca n-am vazut in viata mea vreo chitanta. Dar sunt optimista, trebuie ca exista si astfel de situatii. Poate voi aveti exemple, as fi incantata sa le mi le spuneti si mie.

(Va urma)