Newsiasi.ro

luni, 7 octombrie 2013

Ponta şi privatizările: pentru unii mumă, pentru alţii ciumă

Update: Guvernul nu a discutat în şedinţa săptămânală de miercuri, 9 octombrie, proiectul de hotărâre prin care intenţiona să amâne  termenul până la care GFR trebuie să achite toţi banii pentru privatizarea CFR Marfă. 


Nu vreau nicidecum să susţin că Dan Diaconescu ar fi procedat corect în cazul privatizării Oltchim, dar nu pot să nu remarc dubla măsură şi diferenţa majoră de tratament aplicat de Guvern în cazul Oltchim şi al CFR Marfă. 

La Oltchim, Victor Ponta a declarat imediat că Dan Diaconescu este un escroc şi un şarlatan, fiindcă nu a adus în zece zile toţi banii; s-a anulat privatizarea, iar şeful OPSPI a depus plângere penală pentru înşelăciune împotriva lui Diaconescu. 

La CFR Marfă, Ponta n-a mai fost atât de exigent şi în niciun caz ciumă, ci de-a dreptul mumă pentru Gruia Stoica, ultima ispravă fiind intenţia de amânare cu patru luni a termenului de plată integrală, după numeroase alte tergiversări. Astfel, GFR SA ar avea, practic, la dispoziţie aproape opt luni din momentul câştigării licitaţiei (20 iunie 2013 - 10 februarie 2014), deşi altele erau prevederile şi aşteptările iniţiale. 

Să ne reamintim puţin cronologia

- Pe 19 februarie 2013 s-a publicat în Monitorul Oficial Hotărârea nr. 46/2013 privind aprobarea Strategiei de privatizare a Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Marfă C.F.R. Marfă - S.A. şi a mandatului Ministerului Transporturilor pentru implementarea acesteia. E important să reţinem ce scrie la punctul 7.4: „Sunt negociabile următoarele prevederi contractuale: a) termenul de plată a acţiunilor ce fac obiectul strategiei, dar nu mai mult de 60 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului de aprobare a condiţiilor principale ale contractului de privatizare”. 

- Prima surpriză legată de această privatizare a venit când Guvernul a şters datorii de peste 28 milioane Euro ale CFR Marfă la o lună după ce a pornit privatizarea companiei, prin conversie în acţiuni, procedură aprobată pe 12 iunie 2013 prin Ordonanţă de Urgenţă. 

- Licitaţia a avut loc pe 20 iunie 2013, GFR, singurul competitor rămas în cursă după retrageri succesive, fiind declarat câştigător. Preţul oferit pentru pachetul de 51% din acţiuni a fost de 202 milioane de euro, cumpărătorul angajându-se şi să facă investiţii de încă 200 de milioane de euro. 

- Adoptarea de către Guvern a HG 526 pentru aprobarea condiţiilor principale ale contractului de vânzare-cumpărare s-a făcut după mai mult de o lună, pe 24 iulie 2013. Deşi a durat atât, Hotărârea este proastă, destul de neclară şi interpretabilă pe unele aspecte, dar, din fericire, nu şi în ceea ce priveşte termenele. Aşa cum prevedea şi HG 46/2013, finalizarea vânzării-cumpărării trebuia să aibă loc „într-o perioadă de 60 de zile calendaristice de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri” şi se spune foarte clar şi ce înseamnă această finalizare: „finalizarea vânzării-cumpărării pachetului de acţiuni, constând în plata preţului de cumpărare şi în transferul titlului de proprietate asupra pachetului de acţiuni ce face obiectul vânzării-cumpărării...”, dar şi ce se întâmplă în cazul în care ea nu are loc în 60 de zile calendaristice de la intrarea în vigoare a HG: „contractul se desfiinţează de plin drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere, fără orice altă formalitate prealabilă şi fără intervenţia instanţei”. De asemenea se mai prevedea că „vânzătorul, cumpărătorul şi un agent escrow vor încheia, în termen de 30 de zile de la data semnării contractului de vânzare de acţiuni, un contract escrow” pentru plata a 10% din preţul de cumpărare, care urma să se facă „în termen de două zile lucrătoare de la încheierea contractului de escrow”.

- În loc, cum ar fi fost normal pentru interesul statului, să publice repede hotărârea pentru a încasa cât mai repede banii, Guvernul a amânat trei săptămâni (!!!) publicarea HG 526 în Monitorul Oficial, aceasta făcându-se abia pe 14 august 2013, moment din care începe să curgă termenul de 60 zile. Prin toate aceste trageri de timp, deja cumpărătorul avea la dispoziţie pentru plata integrală, din momentul câştigării licitaţiei, aproape patru luni. Victor Ponta a declarat atunci că, dacă GFR nu va plăti banii la timp, la CFR Marfă va fi numit un manager privat şi licitaţia va fi reluată. 

- Urmează telenovela penibilă a semnării contractului, pentru a se trece la plata a 10% din sumă în contul escrow. Victor Ponta, rămas şi interimar la Transporturi, refuză pur şi simplu să-l semneze, invocând ba necesitatea unei aprobări CSAT, ba a numirii unui titular la Transporturi. În cele din urmă, contractul este semnat de Ministerul Transporturilor, dar nu de către noul ministru Ramona Mănescu, ci de către un secretar de stat, abia pe 2 septembrie, după 19 zile de la publicarea în Mof a HG 526. Abia din acest moment a început să curgă termenul de 32 de zile pentru plata celor 10% din preţul integral. De menţionat, însă, că, deşi depozitarea acestei sume este prevăzută ca o condiţie pentru finalizarea contractului, termenul general de 60 de zile pentru plata integrală nu e legat de momentul semnării contractului sau al plăţii în contul escrow, ci de publicarea HG în MOf. 

- Între timp, a început bătălia tergiversării pe alt front, cel al notificării şi obţinerii unei decizii de la Consiliul Concurenţei. Conform HG 526/2013, aceasta este o condiţie fără de care nu se poate face transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acţiuni. Cum scriam mai sus, finalizarea contractului este descrisă în HG ca fiind „plata preţului de cumpărare şi transferul titlului de proprietate asupra pachetului de acţiuni", fără alte precizări legate de ordinea operaţiunilor şi nu bine corelat cu termenele din legislaţia concurenţială. Însă cumpărătorul, care, dacă dorea tranzacţia, ar fi trebuit să se grăbească să depună dosarul la Consiliul Concurenţei, l-a depus abia pe 28 septembrie, după aproape o lună de la semnarea contractului. Iar, când a făcut-o, documentaţia era incompletă, a spus preşedintele CC. Au fost trimise ulterior unele anexe care lipseau, dar se pare că tot nu era complet dosarul. Consiliul Concurenţei spune că se va pronunţa cât de repede poate, dar când termenul maxim este de cinci luni, acest „repede” poate însemna tot ceva de ordinul lunilor.

- Săptămâna trecută, Gruia Stoica a reuşit să depună pe 3 octombrie în contul escrow, în preziua expirării termenului de 32 de zile, cele 10 procente din preţul total, având nevoie pentru aceasta de împrumuturi de la trei bănci. În august, Grupul Grampet-GFR spunea, într-un comunicat, că se află „în discuţii avansate cu instituţii financiare internaţionale care se află în top 5 mondial”. Deocamdată, pentru banii depuşi în contul escrow s-au făcut împrumuturi de la Raiffeisen Bank, OTP Bank şi Banca Transilvania, bănci în regulă, dar nici pe departe de top 5 mondial. Restul de aproape 172 milioane de Euro trebuia plătit în alte câteva zile, conform termenului de 60 de zile de la publicarea, pe 14.08, a HG nr.526/2013. 

- Guvernul devine iar muma lui Gruia Stoica şi încearcă să evite sau doar să amâne declararea eşecului privatizării, vrând să prelungească termenul pentru finalizarea contractului cu patru luni, noul termen devenind 10 februarie 2014. Aici apar alte ciudăţenii: proiectul de modificare a Anexei la HG 526/2013 privind condiţiile contractului de vânzare-cumpărare a CFR Marfă de către GFR a fost pus pe site-ul Ministerului Transporturilor, la adresa http://www.mt.ro/transparenta/2013/septembrie/7_01.09%20HG.pdf, iar Nota de fundamentare la adresa http://www.mt.ro/transparenta/2013/septembrie/7_01.09%20NF.pdf, dar linkurile nu mai sunt, în acest moment, funcţionale. Presa a apucat să preia informaţia, dar deocamdată nu am mai reuşit să găsesc pe vreun site oficial al Guvernului textul respectiv, care a dispărut în mod misterios din lista proiectelor oferite spre consultare publică. Proiectul suna aşa: „Având în vedere obligaţia cumpărătorului de a notifica prompt, după semnarea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, Consiliul Concurenţei şi/sau alte autorităţi de concurenţă competente cu privire la tranzacţie, conform prevederilor Legii nr. 21/1996, dacă finalizarea nu a avut loc până la 10 februarie 2014, contractul se desfiinţează de plin drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere, fără orice altă formalitate prealabilă şi fără intervenţia instanţei”. 

Rămâne de văzut dacă Guvernul chiar va modifica HG 526 şi dacă, în urma acestor amânări succesive, GFR va face, totuşi, rost de cele 172 milioane Euro. Să nu uităm că, pe lângă plata acţiunilor, cumpărătorul s-a angajat şi la investiţii ulterioare în CFR Marfă de alte 200 milioane de Euro. Un vis care pare din ce în ce mai îndepărtat, fiindcă se pare că, indiferent dacă premierul se comportă ca muma sau ca ciuma, rezultatul privatizărilor sale e, invariabil, acelaşi: eşec pe toată linia.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu