Sarabanda poziţionărilor şi repoziţionărilor în cazul Roşia
Montană i-a derutat pe mulţi. Problema asta pare un fel de iceberg: avem
senzaţia că se vede doar o mică parte şi e greu de ghicit ce e sub apă. Dar, dacă
la unele întrebări (cum ar fi aceea dacă şi către cine s-au făcut plăţi
informale) nu se poate da un răspuns fără a intra în zona speculaţiilor facile,
se pot găsi, totuşi, unele posibile explicaţii şi privind doar la partea
vizibilă a icebergului.
Înainte de alegeri, USL şi-a trecut în program opoziţia faţă
de proiect, dar a făcut-o strict din considerente electorale conjuncturale,
fără a avea propriu zis o dezbatere internă serioasă. Cred că acest lucru e
evident.
Analizându-i pe fiecare dintre cei doi copreşedinţi ai USL separat,
cred că putem spune că Victor Ponta a fost, în mod natural, mai degrabă
împotriva exploatării, nu pentru că ar fi analizat prea bine problema sau
proiectul, ci în principal din cauza dozei de cheguevarism şi anticapitalism pe
care o are. El e genul căruia i-ar fi plăcut să arunce cu pietre la reuniunile
G8, fiindcă i s-ar fi părut „cool”. Dar nu cred că l-a preocupat cu adevărat
problema, în afara utilităţii sale ca armă politică. Poate Daciana să fi fost
un pic mai sincer interesată şi să-l fi influenţat, fiindcă mai degrabă ea pare
genul acela preocupat aproape în exclusivitate de numărat E-urile din mâncare, de
ecologie şi de pus cătină în suc.
După ce a ajuns premier, a fost evident că poziţia lui
Victor Ponta s-a schimbat în favoarea proiectului, probabil din motive
financiare (nu zic să vă gândiţi neapărat la şpăgi) şi în urma intervenţiilor
care s-au făcut asupra sa de către diferite grupări de lobby. S-a văzut încă de la
început cum s-au potolit şi îndulcit vechile declaraţii războinice. Totuşi, din
cauza laşităţii, a încercat să găsească o formulă prin care să dea drumul
proiectului, dar fără o asumare prea clară şi evitând reproşurile directe ale
grupurilor de presiune anti-proiect, multe dintre ele susţinătoare anterioare
ale USL. Aşa că a făcut un proiect de lege, l-a semnat şi l-a trimis în
Parlament.
Cred că planul era ca legea să treacă în Parlament, eventual
la adăpostul votului secret, urmând ca răspunderea să fie difuză. Dacă vă
amintiţi, Ponta nici n-a spus chiar din prima clipă că el votează "ca
deputat" împotrivă. A plusat cu această declaraţie abia când au apărut
proteste şi când au început să-l întrebe unii cum rămâne cu afirmaţia Dacianei
că se leagă cu lanţuri, dar precizând că nu există o hotărâre politică pentru
votul întregului grup parlamentar PSD într-un anumit fel. Cred că încă mai
spera că proiectul va trece în parlament, îndemnând în privat parlamentari ai
PSD să voteze „pentru” şi bazându-se că PNL-iştii vor vota în mod natural mai
degrabă „pentru”. După ce se vota, el urma să facă jocul duplicitar al
declaraţiilor de tipul „eu am votat împotrivă, dar dacă ceilalţi parlamentari
au hotărât că e mai bine aşa, că se creează locuri de muncă etc. etc., atunci eu,
un lider democratic, ce să fac?”. În rest, prinde orbul, scoate-i ochii.
De cealaltă parte, Crin Antonescu era, iniţial, mai degrabă în
favoarea proiectului, aşa cum reiese din anumite declaraţii anterioare ale
sale, care converg în această direcţie. Poziţia sa era, până la urmă, explicabilă
şi din considerente doctrinare, dincolo de anumite legături care pot fi găsite.
De exemplu, se pare că soţia lui Antonescu, Adina Vălean, avea o poziţie de
susţinere a exploatării, unii afirmând chiar că anumite activităţi ale sale au
putut fi interpretate ca acţiuni de lobby în favoarea proiectului.
Dar, în momentul în care au apărut protestele serioase, calculul a
trebuit refăcut, ţinând cont şi de alte aspecte. PNL a înţeles, în sfârşit, că este mai mult
decât probabil ca PSD să-i tragă clapa în ceea ce priveşte candidatul la
prezidenţiale. Nemulţumirea din partid a devenit tot mai greu de ţinut sub
obroc, fiind cauzată şi de lipsa de importanţă, atribuţii şi fonduri ale
miniştrilor liberali, de suspiciunea că Ponta, care a făcut propunerile pentru
procurorii şefi, i-ar fi sacrificat cu bună ştiinţă pe liberali, sau, în orice
caz, nu-i protejează în niciun fel de justiţie sau ANI.
N-a fost deloc greu ca liberalii să decripteze jocul
duplicitar al premierului, gândindu-se şi că sunt atraşi într-o cursă prin care
PSD vrea să scoată castanele din foc în principal cu mâna lor. De aceea, au
decis să facă o mutare tactică, jucând la offside: Crin Antonescu a ieşit şi a
anunţat public şi ferm faptul că PNL va vota împotrivă. Se încearcă astfel o
repoziţionare în cadrul USL, dar mai ales pe piaţa politică, în general,
alegând momentul cel mai defavorabil lui Ponta. Temerea mare, exprimată şi în
şedinţele cu uşile închise ale partidului, dar de la care s-au scurs
înregistrări în presă, era că PSD oricum le va trage preşul de sub picioare,
iar asta o va face în cel mai favorabil moment pentru social-democraţi. Aşa că
a fost logic să forţeze conflictul, pentru ca el să aibă măcar loc într-un
moment dificil pentru Ponta.
Reacţia lui Victor Ponta a fost una extrem de iritată, deşi,
dacă el ar fi vrut sincer ca proiectul să cadă (că doar de aceea voia să
voteze contra, nu?) acest lucru n-ar fi trebuit să-l supere deloc, ba
dimpotrivă. Iritarea lui Victor Ponta confirmă, cumva, că acesta este jocul pe
care voia să-l facă: să treacă proiectul ascunzându-se sub fustele
Parlamentului. De altfel, imediat după aceea au început să iasă diferiţi membri
PSD, inclusiv Ion Iliescu, cu declaraţii care mergeau clar în direcţia
susţinerii proiectului.
Jocul este, probabil, atât de mare, încât Victor Ponta s-a
speriat de-a binelea de consecinţe şi a ameninţat inclusiv cu faptul că vom
plăti cu toţii despăgubiri. Crin Antonescu este, cumva, avantajat în acest
moment. La nivel discursiv, e uşor să demontezi lipsa de logică sau ipocrizia unor
acţiuni şi declaraţii ale premierului. Dar nu ştiu dacă jocul eternului ‘viitor preşedinte’ îl va
ajuta pe acesta pe termen lung, mai ales că şi comportamentul lui este la fel de ipocrit
şi bazat pe considerente politice şi interese electorale directe. În plus, este
de presupus că nici PSD nu va sta cu mâinile în sân, aşa că s-ar putea să
urmeze o „răzbunare” de să-şi regrete Antonescu mica satisfacţie de moment.
Armele celor două partide nu sunt egale, PSD este mult mai bine echipat, iar
avantajele temporare ale PNL, cel al atacului surpriză şi al momentului favorabil, se pierd,
dacă lupta e de durată.
În acest moment situaţia este, însă, extrem de dificilă
pentru Victor Ponta: e vorba de sume uriaşe, de promisiuni făcute unor băieţi
din liga mare şi, în sensul celălalt, de proteste semnificative în stradă. Cum
va ieşi din această situaţie nu prea depinde de ceea ce vrea şi crede el şi,
într-un fel, asta s-ar putea să-i fie salvarea: că vor găsi alţii soluţia, în
locul său. Desigur, asta cu condiţia să mai aibă încredere că el e în stare să
o pună în practică.
Şi, ca să închei mai relaxat, paradoxul comic e că Victor
Ponta a ajuns să vrea, deşi nu spune acest lucru, să treacă proiectul, în ciuda
faptului că Daciana era împotrivă, iar Crin Antonescu şi tot grupul liberal vor
să pice proiectul, deşi Adina Vălean era în favoarea sa. De unde se vede că
politica bate dragostea, iar cazul Roşia Montană are şi o altă semnificaţie:
reprezintă un succes al luptei de neatârnare şi o declaraţie de independenţă
faţă de... neveste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu