Al treilea mandat

Florin Ghetau a facut o analiza a posibililor candidati din partea PDL pentru Primaria Iasi, in 2012.
Multe dintre cele scrise de el in acel articol mi se par de bun-simt si as putea fi de acord cu ele. Ceea ce mi-a atras, insa, atentia in mod deosebit a fost fraza din final:

"Asta pentru că (dacă va mai candida la primărie) Nichita va fi mai greu de învins decât în 2008."

Mi-ar placea ca Florin sa detalieze un pic cele de mai sus, sa vedem ce factori a luat in considerare cand a ajuns la acea concluzie si care ar fi argumentele. Nu contest deocamdata concluzia in sine, fiindca recunosc faptul ca mie mi s-a parut inca un pic prea devreme ca sa ma gandesc in mod serios la subiectul asta si, ca atare, nu am facut o evaluare a sanselor actualului primar pentru a-si mentine functia (daca va dori acest lucru).

Insa tin sa atrag atentia ca, din cunostintele si experienta mea, mandatul al treilea este destul de greu de obtinut. E adevarat ca toate manualele de marketing politic vorbesc despre avantajele detinatorului unei functii (incumbent-ul, cum i se spune in literatura americana) in fata challenger-ului. Dar aceste avantaje sunt cel mai bine exploatate la incercarea de a obtine al doilea mandat. La al treilea, problema se nuanteaza.

Prin analogie cu marketingul de tip comercial, si in domeniul politic putem vorbi de un ciclu de viata al "produsului". Dupa perioada introducerii pe piata, urmeaza etapa de crestere, cea de maturitate, apoi intervine declinul.

Atunci cand un politician anunta prima data ca va candida pentru obtinerea unei anumite functii, putem spune ca el este in etapa de introducere pe piata. Chiar daca respectivul are deja o notorietate, fiind in politica de mult timp, este nevoie de o perioada pentru ca publicul sa il "vada" in noua postura si sa gaseasca eventualele avantaje pe care i le-ar aduce plasarea lui in acea pozitie. In aceasta faza eforturile de promovare sunt mari, iar rezultatele vin greu.

In etapa de crestere, "produsul", in cazul nostru candidatul, incepe sa devina "rentabil". Apar roadele eforturilor din etapa anterioara si din cea actuala. Merita in continuare sa facem publicitate puternica "produsului", pentru ca obtinem efecte de crestere.

In etapa de maturitate, cu eforturi mici de publicitate (doar pentru mentinere in atentia publicului), se obtin rezultate bune, pentru ca "produsul" are deja o piata, are consumatori fideli, are o notorietate mare, iar calitatile sale sunt bine cunoscute. Consumatorii (in cazul nostru alegatorii) care nu vor sa riste aleg, de obicei, un produs (candidat) aflat in etapa de maturitate.

In fine, in cele din urma survine declinul. Produsul are in continuare notorietate, dar intervine o uzura morala, consumatorii s-au plictisit si vor ceva nou. Degeaba investim in publicitate in aceasta faza, caci piata nu mai raspunde favorabil, decat daca reusim sa "reinventam" produsul, sa-l prezentam intr-o cu totul alta lumina.

Ei bine, un candidat aflat la prima incercare de a deveni primar, este, din punct de vedere al marketingului politic, in etapa de introducere sau in cea de crestere, iar primul mandat este destul de greu de obtinut. Daca reuseste, la urmatoarea candidatura el va fi, de regula, in perioada de maturitate sau inca in cea de crestere (daca a avut o prestatie foarte buna in timpul mandatului). Avantajul sau va fi, de obicei, maxim la aceasta a doua incercare, daca nu a avut cumva o prestatie dezastruoasa sau daca nu se confrunta cu un contracandidat exceptional si cu o campanie foarte buna.

Pentru al treilea mandat, "produsul" a ajuns, de obicei, in faza de declin. Detinatorul functiei poate avea in continuare avantaje de notorietate, avantajul unor resurse superioare, dar nu le mai poate exploata corespunzator. Chiar daca electoratul este relativ multumit de prestatia sa anterioara, acum este momentul in care e vulnerabil, pentru ca un contracandidat de calitate si cu o promovare buna il poate invinge, exploatand inteligent punctele slabe ale adversarului (notorietatea duce si la cunoasterea pe scara larga a defectelor) si dorinta de schimbare, de a incerca si ceva nou, a populatiei.

Sigur, am simplificat putin lucrurile in felul in care am prezentat lucrurile mai sus, pentru ca exista mult mai multe ramificatii si posibilitati de evolutie. Dar ideea e ca obtinerea celui de-al treilea mandat e mai dificila decat pare (evident, nu imposibila) pentru orice politician. Chiar atunci cand se obtine un al treilea mandat, acest lucru este mai anevoios decat la al doilea. E, probabil, unul dintre motivele unor infrangeri spectaculoase, cum a fost cea a lui Dumitru Sechelariu la Bacau.

Ca sa nu fiu prost inteleasa, teoria nu presupune ca un politician intra, de regula, in declinul carierei dupa detinerea a doua mandate succesive, insa arata necesitatea unui efort periodic de reinventare a imaginii acestuia. Cel mai simplu asta se face prin aspirarea la alte demnitati, luand astfel de la capat ciclul de viata. Alteori, reluarea ciclului se face prin trecerea la alt partid (trist, dar adevarat), prin mutarea fizica in alt areal sau prin modificarea sistemului ca atare, dandu-se electoratului senzatia ca totul e nou si se da la zero contorul (de exemplu, schimbarea sistemului electoral sau retrasarea circumscriptiilor electorale poate da aceasta falsa senzatie de reimprospatare a imaginii tuturor candidatilor).

Exista si "produse" cu o durata de viata mult mai mare decat a celorlalte, cu alte cuvinte putem gasi si exceptii, cu demnitari realesi pe acelasi post de atatea ori, de se plictisesc analistii sa le numere mandatele. Ce explicatii sunt si ce conditii ar trebui intrunite e o alta poveste. Credeti ca Gheorghe Nichita poate fi o astfel de exceptie?