Nevestele pot dauna grav carierei

Daca vrei sa faci cariera in politica, exista un "handicap" mai serios decat sa fii femeie, si anume sa fii un barbat in casa caruia canta gaina. Poporul roman are tot felul de etichete pentru astfel de barbati, unele dintre ele prea licentioase pentru a fi redate aici.

In general, suntem o natie destul de blanda si toleranta cu defectele barbatilor. La noi, despre betivi se spune ca au "darul" bauturii. Principala calitate a barbatului roman este considerata cea de a aduce bani in casa. Daca face asta, i se iarta aproape orice. Dar si cand nu o face, tot i se pot gasi scuze.

Ca un demn reprezentant al poporului din care face parte, si alegatorul roman (barbat sau femeie) e iertator si intelegator cu barbatii politici. El poate accepta sa existe suspiciuni de coruptie asupra unui politician, ca, na, cam toti sunt in aceasta situatie si apoi, cine-mparte parte-si face, zice o vorba inteleapta. Vajnicul alegator roman poate accepta ca politicianul sa aiba una sau mai multe amante, ca doar e barbat, nu? Si, oricum, in cazul asta zice toata lumea ca sunt mai vinovate parasutele care "strica casa" altora. Poate avea politicianul grave lacune la limba romana, ca, vorba aceea, multi vad, putini pricep. Poate avea politicianul un fizic nu prea avantajos, nu-i bai, ca oricum barbatul trebuie sa fie un pic mai frumos decat dracul, nu? Poate avea un trecut dubios de comunist sau de securist, ca doar cine e fara pacat, ca sa ridice piatra? In mod surprinzator, acum nici zvonurile, pana nu demult distrugatoare, ca politicianul ar fi homosexual nu mai sunt asa de daunatoare. Om fi noi conservatori, dar mai nou avem pretentia ca suntem "europeni" si open minded, cu atat mai deschisi la minte cu cat subiectul e la distanta mai mare de familia sau satul nostru. "Saracul, e o boala. Daca in Libertatea spune ca si unii calugari...", zice tata Safta frangandu-si mainile. "Treaba lui, numai sa nu-mi puna mie mana pe fund", zice nea Vasile batos.

Exista insa si pacate capitale, de neiertat: unul dintre acestea, sa te lasi condus de nevasta.

Te tine sub papuc muierea? Te-ai ras pe bot de Presedintie. Ba chiar s-ar putea sa te razi pe bot si de Primarie. Sigur, n-o sa reiasa din sondaje acest lucru. Poate nici alegatorii nu constientizeaza uneori de ce anume te considera "slabau" sau "pampalau". Dar imaginea unui politician lesinat de frica nevesti-sii sapa tare, sapa la imaginea politicianului mai ceva ca apa la fundatie. Nu trebuie sa vedem aceasta situatie in termeni fizici, cum ca sotia il pocneste pur si simplu pe barbatul respectiv (desi exista si astfel de cazuri). Dar chiar si ideea unui barbat "imbarligat" sau impins de la spate de o sotie ambitioasa produce mare repulsie romanilor.

Nu cred ca aceasta repulsie se explica doar prin exemplele nefaste din istoria noastra. Si, oricat de ciudat ar suna din gura unei femei, cred ca, pana la un punct, aceasta are si o justificare.

Principalul capital pe care-l are un politician este imaginea. Ca sa putem vota pe cineva pentru o pozitie care presupune exercitarea puterii, trebuie ca, in mod mai mult sau mai putin constient, sa putem vizualiza acea persoana in timpul exercitarii puterii si sa nu simtim o disonanta. Un om slab, un om frustrat sau un impotent intr-o pozitie de conducere ne zgarie retina. Asta nu inseamna automat ca exista o inclinatie latenta spre autoritarism. Pur si simplu, atunci cand avem de votat un lider, vrem ca acea persoana sa aiba intr-adevar capacitatea de a-i conduce pe altii. Daca un politician nu e in stare sa fie un lider, fie el si unul consensual, in propria familie, cum ar putea el sa conduca un popor intreg? Mai mult, oamenii se feresc in mod instinctiv sa aiba prea mult de-a face cu cei care au acumulat frustrari sau refulari. Scena din "The Wall" (Pink Floyd), cu profesorul tinut sub papuc de nevasta-sa si care apoi se razbuna tipand si lovind elevii, e simptomatica.

De aceea, atunci cand un partid isi alege presedintele, ar trebui sa se gandeasca si la raporturile de putere care exista in familiile candidatilor. Mai devreme sau mai tarziu, anumite lucruri vor iesi in afara si vor fi percepute, chiar daca difuz, si de catre alegatori. Pe Adrian Nastase, cu toata puterea pe care parea sa o aiba la un moment dat, l-a subminat discret imaginea Danei Nastase. Acum Adrian Nastase incearca sa se reinventeze si, cel putin deocamdata, sotia sa nu mai apare in peisaj. Orice ar crede ea, Mihaela Geoana nu l-a ajutat deloc pe Mircea Geoana, ba, dimpotriva, cei care au vazut-o in actiune la Ambasada Romaniei din SUA povestesc episoade care nu-l pun intr-o lumina favorabila pe actualul Presedinte al Senatului. Intre povestile cu soacra, "Mihaela, dragostea mea" si "the loser and his wife" exista totusi un fir logic si cronologic, chiar daca e putin vizibil.

A fi sotie de om politic este, pana la urma, un rol pe care nu oricine il poate juca la fel de bine. Echilibrul subtil intre prezenta si absenta, intre sustinere si non-interventie, intre "prima doamna" si "pur si simplu o doamna" este un exercitiu politic la fel de complex ca acela facut de politicienii insisi.

Toata lumea stie ca a fost o diferenta mica de voturi intre Traian Basescu si Mircea Geoana si, avand in vedere sustinerea masiva de care s-a bucurat cel din urma din partea a numeroase partide si institutii media, s-au cautat diverse explicatii pentru acele voturi: vizita la Vantu, romanii din diaspora, sau chiar unele nastrusnice, cum ar fi atacurile energetice. Cred ca am mai putea adauga o explicatie, mult mai valabila decat flacara violeta: a fost si diferenta de atitudine dintre Maria Basescu si Mihaela Geoana.