Mi se fura Iasul!

Ies azi in balcon. Totul pare ca de obicei: "ţâţa lui Simirad" e la locul ei, groapa in care va fi, candva, pasajul de la Hala Centrala - de asemenea. Deodata ma trece un fior rece pe sira spinarii si nu e doar de la frigul de afara. Gerul e nimic pe langa mesajul imperativ pe care l-am zarit pe gardul galben care-mi aminteste zilnic, de ani de zile, ca locuiesc langa un santier nemuritor.

















"Ti se fura Iasul!", imi zice un street artist anonim. Nasol, foarte nasol, ma gandesc, simtindu-ma brusc spoliata. De-a lungul vremii mi s-au furat diverse lucruri, ba odata chiar mi s-a taiat cu lama fundul gentii in timp ce eram in tramvai, ca sa curga bunastarea direct in mainile primitoare ale hotului. Alta data m-am trezit din somn cu un spargator de apartamente in usa dormitorului (da, asta a fost tare, poate o sa va povestesc candva). Unui prieten i s-au furat pana si pomisorii fructiferi din curte, cu tot cu radacini. A, bine, ca dupa cateva luni i s-a furat si o bucata mare de gard, ca sa nu mai aiba curte deloc...
Stiam ca in Romania se fura tot: de la gainile din batatura pana la cablurile prin care trece curentul electric. Stiu ca se fura si prin alte parti, ca am vazut si eu, ca tot omul, filmul din care am aflat ca Grinch a furat Craciunul. Dar chiar asa, sa mi se fure acum si orasul?

Gluma-gluma, dar am inceput sa ma gandesc serios la mesajul de avertizare, suficient de eliptic pentru a ma indemna la meditatie. Oare cine-mi fura Iasul? Voi ce credeti?