Mulţi se întreabă până unde este dispus Crin Antonescu să meargă pentru a evita invalidarea referendumului şi, eventual, ce va face ulterior dacă acest lucru se întâmplă. Cred că întotdeauna cel mai bine îi înţelegi pe ceilalţi şi le anticipezi reacţiile după ce faci un mic efort de imaginaţie de a te pune în situaţia lor, atât cât se poate.
OK, imaginaţi-vă acum că sunteţi în locul lui Crin Antonescu!
.............................
Ştii că ai ajuns în "the point of no return". Te-ai expus foarte tare, ai făcut tot ce se putea şi chiar mult peste. Ţi-ai asumat şi riscuri. Te-ai aliat cu oricine a fost nevoie, ai jucat şi cartea naţionalismului, le-ai spus-o de la obraz până şi reprezentanţilor de marcă ai SUA şi ai UE. Ai făcut declaraţii belicoase la adresa procurorilor şi a serviciilor secrete. I-ai tras un pic de urechi chiar pe aliaţii din PSD pentru că nu fac tot ce ar trebui.
Iar acum, cu toate eforturile, s-ar putea ca marţi Curtea Constituţională să spună că referendumul e invalid şi, deci, Traian Băsescu trebuie să se întoarcă la Cotroceni.
Ştii că se vor găsi destui nemernici care să te întrebe dacă nu te retragi din politică, aşa cum ai făcut imprudenţa să plusezi, la un moment dat. L-ai ironizat mereu pe Băsescu pentru că ar fi un simplu cetăţean, care vorbeşte din garaj. Acum, ar trebui să-i predai chiar tu înapoi prerogativele şi "cheile de la palat". Trebuie să-i suporţi privirea care, oricum ar fi, ţie ţi se va părea batjocoritoare. Pentru numele lui Dumnezeu, trebuie să-ţi schimbi până şi fotografia de pe contul de Facebook, în care arătai atât de bine de la pupitrul Administraţiei Prezidenţiale...
Posibilitatea să vină acest moment nu-ţi dă pace. Te zvârcoleşti şi în somn. Nu înţelegi cum a fost posibil să se ajungă aici. Cine a greşit, ce a greşit? Totul părea atât de simplu, toţi te asigurau că nu va fi nicio problemă. Planul părea fără greş. Numai blestemaţii ăia de europeni şi americani, doar din cauza lor... Îi urăşti, deşi te abţii cât poţi în ieşirile publice. Şi femeile alea rele, Monica Macovei şi Codruţa Kovesi... Le urăşti şi pe ele. Şi intelectualii ăia fandosiţi, şi jurnaliştii de doi bani... Strâmbau din nas înainte la Băsescu, dar bine că acum au mâncat rahat peste tot cu lovitura de stat. Îi urăşti şi pe ei. Parcă îl urăşti, uneori, şi pe Victor Ponta. A cedat prea uşor. Sigur, nu el va trebui să plece din Palatul Cotroceni cu coada între picioare. Ba nu, pe el nu-ţi permiţi să-l urăşti, ai nevoie de PSD. Dar te înfurie uneori lejeritatea cu care a tratat anumite lucruri.
Simţi că e totul ori nimic, acum ori niciodată. Te enervează că nu înţeleg toţi miza. Dacă nu se întâmplă acum, până în 2014 mai e multă vreme. Pe PSD nu te poţi baza 100%. Ştii că urmează ani grei de criză economică până atunci, în care vor mai exista şi efectele à la longue ale acţiunilor din vara asta asupra mediilor internaţionale politice şi economice. Ştii că milioanelor alea de oameni li s-a spus că va veni bunăstarea odată cu guvernarea USL, iar la un moment dat vor începe să piscuie că vor ce li s-a promis. Mai ştii că unii colegi importanţi de partid sau alianţă au probleme serioase cu legea şi ştii că nimic nu mai e sigur în ziua de azi, cu procurorii şi judecătorii ăştia care par scăpaţi din lanţ. Până şi Dan Voiculescu, Doamne fereşte!... De-aia îi înţelegi nervozitatea. Ar fi catastrofal dacă...
Pe de altă parte, tu ştii că doi ani în politică înseamnă mult, iar evoluţiile sunt imprevizibile. Ştii şi că unii dintre apropiaţii de acum te-ar vinde în secunda doi dacă ar fi în avantajul lor şi dacă te simt slab.
Dar, toate ca toate, deocamdată pe tine asta te roade cel mai tare: nu-ţi iese din minte cum va trebui să-ţi ascunzi sub o mimată nepăsare şi sub nişte atacuri verbale cât mai meşteşugite umilinţa pe care o vei simţi. Da, va trebui să suporţi atitudinea aia de mangustă în faţa şarpelui şi ochii ăia saşii sfredelitori, în timp ce tu, tu... oratorul desăvârşit, luptătorul cu dictatura, "depozitarul milioanelor de voturi", tu, care stai încă atât de bine în sondaje ... tu pleci de la Cotroceni cu bocceluţa, imaginându-ţi, oricât de linişte ar fi, că în urma ta răsună hăhăieli triumfătoare.
.............................
Aşa... Aţi făcut exerciţiul de imaginaţie pe care vi l-am cerut? Acum spuneţi până unde credeţi voi că e în stare să meargă Crin Antonescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu