Stenogramele invizibile: Omerta sau testul televiziunilor

Pentru multi comentatori, jurnalisti si politicieni, recentele stenograme ale discutiilor telefonice ale lui Sorin Ovidiu Vintu nu exista. Un palc de 20 de sindicalisti care protesteaza reprezinta, desigur, o stire de mare impact, intoarsa pe toate fetele, analizata, ras-comentata si amplificata ore in sir. In schimb, faptul ca toata floarea cea vestita a politicii si jurnalismului romanesc se pupa, se sfatuieste si chiar sta in pozitia ghiocelului in fata unui personaj cel putin dubios nu prezinta, pentru unii, suficiente elemente ca sa fie considerat o informatie de interes public. Interesant, nu?

Cei care spun, totusi, cateva ceva despre stenogramele respective, o fac in lehamite, cu jumatate de gura si, de preferat, doar pe Internet. Dupa ce stramba putin din nas la tipul de discurs al lui Vintu, urmeaza, inevitabil, alte doua idei, considerate mult mai importante si sustinute cu o vehementa ciudata:
- se protesteaza viguros impotriva ajungerii in spatiul public a stenogramelor;
- se strecoara ideea unei normalitati a eliminarii libertatii editoriale, ca, deh, asa e la patron;

Cateva mentiuni trebuie facute.
In primul rand, inregistrarile mentionate sunt legale, cu mandat. Pe acest subiect, orice discutie care sugereaza ca ar fi ceva ilegal la mijloc este inutila. In al doilea rand, stenogramele respective fac parte dintr-un dosar penal, iar acesta poate fi accesat liber la Tribunalul Bucuresti. Deci, nu e vorba de nicio scurgere de informatii, cum, iarasi, binevoitori, lasau unii sa se inteleaga. In fine, principalul nod in papura care se cauta stenogramelor, pentru a justifica tacerea asupra lor, este ca ele nu aveau ce cauta in dosar, fiindca nu ar avea legatura cu cazul Popa. Pai, este vorba despre a-l retine sau a-l lasa in libertate pe SOV. Din acest punct de vedere, aducerea de probe ca are relatii inalte (pe care nu se sfieste sa le foloseasca in scop personal) si mijloace de influentare este esentiala pentru a argumenta ca reprezinta un pericol public si ca ar putea incerca sa influenteze cursul procesului. Desigur, judecatorii sunt cei care decid, dar actiunea procurorilor mi se pare legitima. A sustine ca aceste stenograme nu au nicio relevanta inseamna sa ne prefacem ca suntem prosti. Niste prosti care merita sa fie “degajati”, vorba lui SOV. Dar eu sper ca nu suntem Grivei chiar toti, asa cum ne considera stimatul domn Stelian Tanase.

Cea de-a doua idee, ca patronul de presa are dreptul sa ceara jurnalistilor ce sa faca si ce sa sustina, la milimetru, este extrem de periculoasa pentru societatea romaneasca. Daca o acceptam cu usurinta si o lasam sa treaca nesanctionata, suntem pierduti pe urmatoarele decenii. Presa privata trebuie sa fie o afacere, e adevarat. Dar asta inseamna sa judeci “produsul” jurnalistic in functie de anumiti indicatori conveniti, nu in functie de hachitele patronului. In orice domeniu de activitate exista niste reguli. Patronul unui restaurant nu ii poate cere bucatarului sa puna soricioaica in ciorba. Nu-i poate cere chelnerului sa scuipe in farfuria unui client, chiar daca acesta este, intamplator, inamicul patronului. Or, asta au facut “armatele regulate” ale lui Vantu: ne-au dat un produs otravit sau in care au scuipat cu nonsalanta, in dispretul meseriei de jurnalist.

Stenogramele merita citite. Sunt reale, sunt relevante, sunt interesante si, pe alocuri, chiar comice. Dar, mai presus de orice, difuzarea lor este in interesul opiniei publice. Vedem sforile din spatele marionetelor, intelegem de ce unele personaje jalnice apar zi de zi la televizor si cum unii dintre compatriotii nostri accepta fara cracnire ca SOV sa le spuna de-a dreptul: “esti prost, dar esti prostul meu”. Reactia unor televiziuni, care evita cat pot subiectul sau il trateaza in bataie de joc, este previzibila, dar nu si acceptabila. Internetul si presa scrisa sunt pline de stenograme, care de care mai interesante, cu mii de accesari si sute de comentarii ale cititorilor, iar televiziunile se fac, cu mici exceptii, ca ploua. Afara ploua, vorba unui clip electoral. Si ploua atat de tare, ca pare ca s-a instaurat Omerta in televiziunile noastre, care nu inteleg ca felul in care trateaza astfel de subiecte este un test. Un test despre efectul razelor gama asupra anemonelor din presa, unele riscand sa se metamorfozeze ireversibil in mopuri.