Sa vorbesti, sine ira et studio, despre psihologia poporului roman e un demers riscant, mai ales daca esti …roman. In primul rand, e greu sa te desprinzi de propriile conditionari. In al doilea rand, se vor gasi destui sa te banuiasca de faptul ca te crezi mai bun decat conationalii tai. In fine, vor aparea si demagogii de profesie, care te vor eticheta imediat drept tradator de tara si neam.
miercuri, 26 mai 2010
vineri, 7 mai 2010
Politica Aron Ralston sau despre supravietuirea prin sacrificiu
Ieri am respirat usurata. Dupa atatea balbaieli si ezitari, trebuie sa recunosc faptul ca nu aveam incredere ca Guvernul va fi in stare sa faca alegerea corecta. Dar a facut-o, poate si impins de la spate de Presedintele Basescu.
Sigur ca nimeni, indiferent daca lucreaza la stat sau in domeniul privat, nu se poate bucura ca fondul de salarii pentru bugetari si cel de pensii vor scadea. Dar in viata e nevoie uneori sa facem alegeri dificile, chiar dureroase.
Intr-un anume sens, asta seamana cu povestea lui Aron Ralston, un american care a fost nevoit, ca sa supravietuiasca, sa-si elibereze bratul drept ramas captiv intr-o stanca, taindu-l cu un cutit bont. Ne putem doar imagina cat de greu poate fi sa-ti amputezi singur un brat, dar stim cu totii ca a facut alegerea corecta. Omul acela, singur, speriat, ranit, a alungat sperantele desarte ca lucrurile se vor rezolva in mod miraculos de la sine si a avut aceasta putere. Pana si lupii prinsi in capcana au aceasta putere. Noi de ce n-am avea-o?
A ezita in situatii-limita inseamna, uneori, sa te condamni la moarte. Daca Ralston nu ar fi fost capabil sa faca un sacrificiu, ar fi fost doar o alta victima, de care e plina lumea. Ne place-nu ne place, traim intr-o lume dura, in care, orice s-ar spune, nu cei slabi si saraci cu duhul vor mosteni pamantul.
Sigur ca nimeni, indiferent daca lucreaza la stat sau in domeniul privat, nu se poate bucura ca fondul de salarii pentru bugetari si cel de pensii vor scadea. Dar in viata e nevoie uneori sa facem alegeri dificile, chiar dureroase.
Intr-un anume sens, asta seamana cu povestea lui Aron Ralston, un american care a fost nevoit, ca sa supravietuiasca, sa-si elibereze bratul drept ramas captiv intr-o stanca, taindu-l cu un cutit bont. Ne putem doar imagina cat de greu poate fi sa-ti amputezi singur un brat, dar stim cu totii ca a facut alegerea corecta. Omul acela, singur, speriat, ranit, a alungat sperantele desarte ca lucrurile se vor rezolva in mod miraculos de la sine si a avut aceasta putere. Pana si lupii prinsi in capcana au aceasta putere. Noi de ce n-am avea-o?
A ezita in situatii-limita inseamna, uneori, sa te condamni la moarte. Daca Ralston nu ar fi fost capabil sa faca un sacrificiu, ar fi fost doar o alta victima, de care e plina lumea. Ne place-nu ne place, traim intr-o lume dura, in care, orice s-ar spune, nu cei slabi si saraci cu duhul vor mosteni pamantul.
luni, 3 mai 2010
Primum non nocere!
Cred ca orice persoana care a trecut printr-o scoala medicala a auzit de principiul non-vatamarii, "primum non nocere", care atrage atentia ca uneori e mai bine sa ne abtinem de la orice actiune in scop curativ decat sa riscam sa facem mai mult rau decat bine. Cu alte cuvinte, e important sa avem permanent in minte ideea ca uneori remediul poate cauza mai mult rau decat boala in sine.
Mi-am amintit de acest principiu in contextul discutiilor despre eventualitatea preluarii conducerii PDL Iasi de catre Ioan Nani. E adevarat ca schimbarea conducerii filialei judetene a PDL nu a avut loc joi, asa cum imprudent se grabisera unii sa afirme, dand drept sigura, fara niciun legitim semn de intrebare, aceasta varianta. Se pare ca acestia au uitat o alta expresie latina, care ne avertizeaza ca "scripta manent".
Chiar daca deocamdata zvonurile referitoare la Ioan Nani nu s-au confirmat, cred ca e util sa analizam putin “solutia Nani”, cu mentiunea ca lucrurile pot fi extrapolate si in cazul unor alte nume, care ar corespunde aceleiasi logici. Eu cred ca adoptarea unei astfel de variante ar constitui una dintre acele situatii in care tratamentul ar face mai mult rau decat boala si voi explica de ce.
Mi-am amintit de acest principiu in contextul discutiilor despre eventualitatea preluarii conducerii PDL Iasi de catre Ioan Nani. E adevarat ca schimbarea conducerii filialei judetene a PDL nu a avut loc joi, asa cum imprudent se grabisera unii sa afirme, dand drept sigura, fara niciun legitim semn de intrebare, aceasta varianta. Se pare ca acestia au uitat o alta expresie latina, care ne avertizeaza ca "scripta manent".
Chiar daca deocamdata zvonurile referitoare la Ioan Nani nu s-au confirmat, cred ca e util sa analizam putin “solutia Nani”, cu mentiunea ca lucrurile pot fi extrapolate si in cazul unor alte nume, care ar corespunde aceleiasi logici. Eu cred ca adoptarea unei astfel de variante ar constitui una dintre acele situatii in care tratamentul ar face mai mult rau decat boala si voi explica de ce.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)