In 2010, cu ocazia alegerilor partiale pentru un colegiu din București, alegeri câștigate în cele din urmă de Teo Trandafir (PDL), am scris un articol pe acest blog, în care am definit un anumit tip de strategie, căreia eu i-am spus ”rock the boat”.
Pe scurt, în situații în care lucrurile par să meargă, inevitabil, într-o direcție neconvenabilă, un jucător curajos poate să aplice o strategie oarecum riscantă, aceea de a zgâlțâi barca suficient de tare, încât să fie imprevizibil cine va rămâne în ea și cine va cădea în apă. Chiar dacă acest tip de strategie nu garantează succesul, ea poate fi, în anumite situații, singura oportunitate de a relansa jocurile care păreau deja făcute.
Pe fondul zvonurilor șocante care mi-au ajuns la urechi, mă gândesc dacă nu cumva se încearcă
Pe scurt, în situații în care lucrurile par să meargă, inevitabil, într-o direcție neconvenabilă, un jucător curajos poate să aplice o strategie oarecum riscantă, aceea de a zgâlțâi barca suficient de tare, încât să fie imprevizibil cine va rămâne în ea și cine va cădea în apă. Chiar dacă acest tip de strategie nu garantează succesul, ea poate fi, în anumite situații, singura oportunitate de a relansa jocurile care păreau deja făcute.
Pe fondul zvonurilor șocante care mi-au ajuns la urechi, mă gândesc dacă nu cumva se încearcă
